Glosar de termeni – “Mulțumire”
- Mulțumire – Stare de satisfacție interioară, de liniște sufletească rezultată din împlinirea unor dorințe, nevoi sau așteptări.
- Sinonime: satisfacție, bucurie, recunoștință, împăcare, pace interioară.
- Antonime: nemulțumire, frustrare, insatisfacție, supărare, revoltă.
- Recunoștință – Sentiment de apreciere față de o persoană, o situație sau o forță superioară (divinitate) care a oferit sprijin, ajutor sau binefaceri.
- Satisfacție – Sentiment de plăcere interioară, de mulțumire ca urmare a atingerii unui scop sau a realizării unei dorințe.
- Împlinire – Stare de completitudine, de realizare a potențialului propriu, care generează o profundă stare de mulțumire.
- Bucurie – Stare emoțională intens pozitivă, ce poate însoți momentul de mulțumire.
- Liniște sufletească – Senzația de pace interioară, deseori asociată cu mulțumirea și echilibrul emoțional.
- Consimțământ – Acceptarea unei situații sau decizii, care poate produce o stare de mulțumire interioară.
Etimologia termenului “Mulțumire”
- Limba română: Provine din lat. “multum” (mult, în cantitate mare) și sufixul ”-ire”, sugerând ideea de abundență și împlinire interioară. În română, “a mulțumi” înseamnă atât “a fi satisfăcut”, cât și “a exprima recunoștință”.
- Engleză: “Satisfaction” provine din lat. “satisfactio” (satis = destul, facere = a face), sugerând ideea de “a face suficient”.
- Germană: “Zufriedenheit” provine din “zu” (la, spre) și “Frieden” (pace), sugerând o stare de pace interioară.
- Chineză: 术语 pentru “mulțumire” este 满意 (mǎnyì), unde 满 (mǎn) înseamnă “plin, complet”, iar 意 (yì) înseamnă “intenție, dorință, scop”. Ideea implică faptul că dorințele sunt pe deplin împlinite.
Citate despre mulțumire
- Lao Zi (Dao De Jing, Cap. 33):
„Cine știe să se mulțumească, acela e bogat.”
Comentariu: În filosofia taoistă, mulțumirea nu este o consecință a acumulării, ci o stare interioară de acceptare a momentului prezent. - Marcus Aurelius (Gânduri către sine însuși):
„Nu fericirea este să ai ceea ce-ți dorești, ci să-ți dorești ceea ce ai.”
Comentariu: Stoicismul accentuează că mulțumirea derivă din acceptarea prezentului și din a găsi bucurie în lucrurile deja deținute. - Epictet:
„Nu lucrurile în sine ne tulbură, ci opiniile noastre despre ele.”
Comentariu: Starea de mulțumire se poate obține prin schimbarea perspectivei asupra realității. - Proverbe românești:
- „Cine se mulțumește cu puțin, are întotdeauna destul.”
- „Omul mulțumit trăiește în pace.”
- Buddha (Dhammapada):
„Mulțumirea este cea mai mare comoară.”
Comentariu: În budism, starea de mulțumire derivă din acceptarea momentului prezent și din absența dorințelor inutile.
Starea de mulțumire în diverse culturi
- China (Confucianism, Taoism, Budism)
- Confucianism: Mulțumirea este rezultatul respectării ritualurilor (li) și a relațiilor sociale corecte.
- Taoism: Mulțumirea este starea naturală a celui care urmează Dao (Calea) și trăiește în armonie cu natura.
- Budism: Mulțumirea derivă din renunțarea la dorințele iluzorii (trishna) și din acceptarea naturii efemere a lucrurilor (anicca).
- Grecia Antică (Stoicism, Epicurianism).
Stoicism: Filosofia stoică accentuează acceptarea prezentului așa cum este, iar mulțumirea se obține prin eliminarea dorințelor inutile.
Epicurianism: Mulțumirea provine din maximizarea plăcerilor simple (mâncare, prietenie, gândire) și evitarea suferinței. - Cultura islamică (Sabr – răbdare, Shukr – recunoștință).
Sabr (răbdare) și Shukr (recunoștință) sunt două virtuți esențiale în islam. Mulțumirea provine din acceptarea voinței divine (qadr) și din conștientizarea binecuvântărilor primite. - Cultura creștină.
În creștinism, mulțumirea (eucharistia, “mulțumire”) este o virtute cardinală. Creștinul mulțumește lui Dumnezeu pentru toate darurile primite, iar recunoștința față de semeni este o valoare fundamentală. - Cultura japoneză (Wabi-sabi)
Wabi-sabi este o estetică a imperfecțiunii, a efemerității și a acceptării schimbării. Mulțumirea derivă din aprecierea frumuseții lucrurilor simple, imperfecte și naturale. - România (tradiții populare)
În cultura populară românească, mulțumirea este legată de valorile tradiționale – respect pentru familie, natură și simplitatea vieții. Proverbele reflectă faptul că oamenii înțelepți sunt cei care “se mulțumesc cu puțin” și trăiesc în armonie cu lumea. - Africa (Ubuntu – “Eu sunt pentru că noi suntem”)
Conceptul de Ubuntu subliniază importanța conexiunii cu ceilalți. Starea de mulțumire derivă din sentimentul de apartenență la comunitate și din ajutorul reciproc. - Cultura vedică și hindusă (Santosha – mulțumirea interioară).
În Yoga Sutra de Patanjali, “Santosha” (mulțumirea) este una dintre niyamas (disciplinele interioare), esențială pentru atingerea echilibrului interior. Santosha se obține prin acceptarea realității și renunțarea la dorințe.
Concluzie
Mulțumirea este o stare universală care transcende granițele culturale. De la filosofia taoistă și învățăturile lui Buddha până la stoicismul roman și creștinism, mulțumirea este văzută ca o virtute ce aduce pace interioară. Deși căile diferă – unii o ating prin acceptare, alții prin recunoștință sau prin renunțarea la dorințe – toate culturile converg în ideea că mulțumirea este o formă supremă de bogăție sufletească.
