Ce este Yoga

Adaptare dupa B.K.S. Iyengar “Light on Yoga”

Incepem o introducere in yoga, mai cu seama in metodele terapeutice derivate din sistemul yoga, pe care le oferim in cadrul lectiilor noastre de regenerare – “Atelierele de practica a Respiratiei Terapeutice Pranayama si a Meditatiei aprofundate”, precum si prin Ha-tha Yoga.

Ateliere

Cuvântul Yoga este derivat din rădăcina sanscrită yuj, ceea ce înseamnă a lega, uni, atașa și jug, a direcționa și a concentra atenția asupra, a folosi și a aplica.
Înseamnă și unire sau comuniune.

Este adevărata unire a voinței noastre cu voința lui Dumnezeu.

„Înseamnă, așadar, spune Mahadev Desai în introducerea sa în Gita conform lui Gandhi,

„a pune la jug, întru Dumnezeu, a tuturor puterilor trupului, minții și sufletului, a aduna toate puterile trupului mintii si sufletului pentru a le oferi lui Dumnezeu;
Disciplinarea intelectului, a minții, a emoțiilor, a voinței, pe care practicarea in acest sens a metodelor Yoga le presupune conduce la un echilibru al sufletului care permite omului să privească viața în toate aspectele ei, în mod nepatimitor, intr o stare imperturbabila de calm, de echilibru natural, egalitate launtrica.”

Yoga este unul dintre cele șase sisteme “ortodoxe” ale filozofiei indiene. A fost adunat, coordonat și sistematizat de Patanjali în lucrarea sa clasică, Yoga Sutra, care constă din 185 de aforisme concise.

În gândirea indiană, totul este pătruns de Spiritul Universal Suprem (Paramatma sau Dumnezeu) din care spiritul uman individual (jivaatma) face parte.

Sistemul de dobandire al starii de yoga este numit așa deoarece ne conduce la aprofundarea practica a mijloacelor prin care “jiva-atma” poate fi unit cu “Param-atma” sau poate fi în comuniune cu Paramatman și astfel să asigure “eliberarea” (moksa) (moksa este un termen mai profund, ce cuprinde in realitatea notiunea de realizare a menirii vieții, termen ce este detaliat mai cu seama in yajur-veda, moksa in final semnifica starea de permanenta stabilire a sinelui individual jiva-atma in conștiința supremă).

Cel care realizeaza practicile cuprinse in sistemul Yoga este un yoghin.

În al șaselea capitol al Bhagavad Gita, care este cea mai importantă prezentare din filozofia Yoga, Sri Krishna îi explică lui Arjuna sensul practicii Yoga ca pe o eliberare de contactul cu durerea și tristețea.

Se spune:

„Când mintea (manas), intelectul (budhi) și sinele individual sunt aduse sub control, eliberate de dorința neliniștită, astfel încât să se odihnească în spiritul interior, un om devine un Yukta – o fiinta stabilită în comuniunea cu Dumnezeu.

O lampă nu pâlpâie într-un loc unde nu bate vântul, așa este și cu un yoghin, care își transcende fluctuatiile mentalului (manas), controlează intelectul și isi conștientizează natura sinelui sau divin, dizolvandu-se absorbit in spiritul din interiorul său.

Când neliniștea minții, a intelectului și a sinelui este transcensa, prin practicarea eficienta a metodelor Yoga, yoghinul găsește împlinirea prin harul Spiritului în sine.

Atunci el cunoaște “bucuria” “veșnică” (vom mai discuta despre aceste denumiri si cuvinte, cei ce practica stiu mai multe despre trăirea catalizata de elevarea interioara si starea de plenitudine ce este rezumata aici la doua cuvinte inofensive dar confuze), care este dincolo de palida bucurie oferita de perceptiile senzoriale și de satisfacția oferita noua de domeniul simțurilor,
“bucurie vesnica” pe care rațiunea nu o poate înțelege.

Cel ce rămâne stabil în această realitate și nu se mai intrerupe din aceasta a găsit o comoara ce este mai presus de toate celelalte bucurii.

Nu este nimic mai mult decât aceasta stare de comuniune divină denumita Yoga.

Cel care a realizat-o, nu va fi mișcat de cea mai mare tristețe (nu va mai fi atins de vre o “tristete” cu sensul ca nu va mai simti vreodata vre o lipsa).

Acesta este adevăratul sens al Yoga – o eliberare de contactul cu durerea și tristețea. —

Ca orice traducere directa a cuvintelor ea surprinde abia in parte mesajul.
Adevaratul sens al Yoga se refera la ieșirea din starea de constiinta caracterizata de o minte veșnic brăzdata de ganduri haotice, tulburată, bazata pe (ahamkara – tradus ca mentalul speculativ, însă in realitate definit prin simtul individualitatii, al egoului, al separării noastre de toti ceilalti) mentalul bazat pe fluctuatii,

Așa cum un diamant bine tăiat are multe fațete, fiecare reflectând o culoare diferită a luminii, la fel și cuvântul yoga, fiecare fațetă reflectând o nuanță diferită ca semnificație și dezvăluind diferite aspecte ale întregii game de practici umane realizate pana acum cu scopul dobândirii sentimentului de pace interioară și fericire (ce o mai fi si fericirea pt fiecare, va dați seama) .

Bhagavad Gita oferă și alte explicații ale termenului de yoga și pune accent pe Karma Yoga (Yoga prin acțiune).

Se spune:
„Munca singură este privilegiul tău, niciodată roadele acesteia”.

Nu lăsa niciodată ca roadele acțiunii să fie motivul tău (n.r. “mobilul tau”); și să nu încetezi niciodată să lucrezi.

Lucrează în numele Domnului, abandonând dorințele egoiste. Nu fi afectat de succes sau eșec. Acest echilibru se numește Yoga.

Yoga a fost, de asemenea, descrisă ca înțelepciune în muncă sau viață pricepută prin realizarea activităților cu armonie și moderație.

„Yoga nu este pentru cel care se îngâmfeaza prea mult (se pre’ocupa sau practica cu un scop egoist), nici pentru cel care se înfometează. Nu este pentru cel care doarme prea mult, nici pentru cel care rămâne mereu treaz. Prin moderație în mâncare și în odihnă, prin reglementare în muncă și prin concordanță între somn și veghe, Yoga distruge orice durere și tristețe (mai degraba cu sensul de “privatiune”, “nemultumire”, “neimplinire”, sau “lipsa”).

Kathopanishad descrie yoga astfel: „Când simțurile sunt liniştite, când mintea este în repaus, când intelectul nu se clăteşte – atunci, spun cei înţelepţi, este atins stadiul cel mai înalt. Acest control constant al simțurilor și minții a fost definit ca Yoga. Cel care o atinge este liber de amăgire.”

În cel de-al doilea aforism al primului capitol al Yoga Sutras, Patanjali descrie Yoga ca „chitta vrtti nirodhah”, aceasta poate fi tradusă ca reținerea (nirodhah) modificărilor fluctuatiilor mentale (chitta) (vrtti) sau ca suprimare (nirodhah) a fluctuații (vrtti) ale conștiinței (chitta). Cuvântul chitta denotă mintea în sensul său total sau colectiv, ca fiind compusă din trei categorii:

(a) minte (manas, adică mintea individuală având puterea și facultatea de atenție, selecție și respingere; este facultatea oscilantă indecisă a minții);

(b) inteligența sau rațiunea (buddhi, adică starea decisivă care determină distincția dintre lucruri);

(c) în urmă (ahamkara, literalmente eul, starea care constată că eu sunt constient, constientizez, „Știu”).

Cuvântul vrtti (vriti)
este derivat din rădăcina sanscrită vrt care înseamnă a se întoarce, a se învârti, a se rostogoli.

Înseamnă astfel curs de acțiune, comportament, mod de a fi, condiție sau stare mentală.

Yoga este metoda prin care mintea neliniștită este calmată și energia direcționată către “canale constructive” (manifestarea puterii noastre creatoare). Ca un râu puternic care, atunci când este valorificat în mod corespunzător de baraje și canale, creează un rezervor vast de apă, previne foametea și oferă energie din belșug pentru industrie; la fel și mintea, atunci când este controlată, oferă un rezervor de pace și generează energie din belșug pentru ridicarea umană.

In episodul urmator – Problema controlului.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *