Mitologia hindusă
Ca orice ține de Extremul Orient sistemul de sănătate Ayurveda abunda în reprezentări și imagini pline de simboluri.
Desprins parcă dintr un univers fantastic, conceptul de nectar al nemuririi, Amrita, propune înțelegerii occidentale o viziune complet diferită asupra apariției manifestării și a vieții,
mai cu seamă ne atrage atenția faptul în aceste mituri “originea vieții în manifestare” este atribuită conceptului “vieții eterne”.
“Apariția din” și “întoarcerea la” … viață eternă este continuă în istoria culturilor și religiilor umanității.
O poveste păstrată până în zilele noastre în tezaurul Vedic : din ocean a apărut Dhanvantari, medicul zeilor, care ținea în mâini o cupă cu amrita, elixirul nemuririi.
Povestea lui Indra și Amrita
unul dintre cele mai importante mituri din mitologia vedică, se leagă de procesul cosmic al “agitărilor oceanului de lapte”, similar cu activarea energiilor creatoare ale ființei (kundalini) cunoscut sub numele de Samudra Manthan.
*
Această poveste simbolizează căutarea nemuririi de către zei și demonii (asurașii), care sunt adesea în competiție pentru putere și control.
*
Samudra Manthan – Agitarea Oceanului Cosmic
Samudra Manthana este un episod major din hinduism care este elaborat în Vishnu Purana, un text major al hinduismului. Samudra Manthana explică originea elixirului vieții eterne, amrita.
Pentru a obține amrita (nectarul nemuririi), zeii și demonii au decis să colaboreze pentru a agita oceanul cosmic de lapte.
Ambele părți aveau nevoie de acest elixir pentru a câștiga nemurirea și puterea supremă. Indra, în calitate de conducător al zeilor, a avut un rol central în această poveste.
Pregătirile pentru agitarea oceanului:
• Zeii au folosit Muntele Mandara (simbolic canalul central al măduvei spinării – canalul rahidian – Shushumna Nadi’s) ca un fel de pivot pentru a agita oceanul, iar marele șarpe Vasuki a fost folosit ca frânghie, (Ida și Pingala Nadi) pe care o trăgeau alternativ demonii și zeii.
• Deși părea o colaborare, demonii au fost înșelați de către zei, iar partea lor de participare la agitație era mai grea, căci ei trăgeau partea din față a lui Vasuki,
ceea ce i-a afectat cu fumul veninos pe care șarpele îl emitea (apropo de Ida și Pingala).
Primele apariții în timpul agitației:
• Din oceanul cosmic (cu alte cuvinte din procesul alchimic realizat de activarea energiei kundalini astfel dinamizată) au început să apară multe lucruri prețioase.
Printre acestea se numărau:
• Kamadhenu, vaca divină care îndeplinea dorințele.
• Kalpavriksha, arborele dorințelor.
• Lakshmi, zeița prosperității, care mai târziu devine soția lui Vishnu.
Apariția veninului Halahala:
• În timpul procesului, a apărut și un venin mortal, (dorința înlănțuitoare, impură, patimirile) cunoscut sub numele de Halahala, care amenința să distrugă întreaga creație.
Zeii l-au rugat pe Shiva să salveze lumea,
iar acesta a băut veninul, reținându-l în gât, motiv pentru care gâtul său a devenit albastru, dobândind astfel epitetul Neelakantha (cel cu gâtul albastru).
Desigur aici povestea amintește de zona gâtului (asocierea cu culoarea albastru indigo este corelația cu Akasha – eterul – în care spațiul și timpul își au casa )
și de capacitatea centrului de forță Vishuda Chakra :
– aceasta este considerată puterea de a transforma veninul în nectar prin procesele de alchimie interioară.
Vishuda e văzut în tradiții ca o poartă ce permite transformarea dorințelor și pornirilor primare, precum și a profanului, în sacru.
Zona gâtului și Vishuda sunt asociate cu accesul la clișeele memoriei universale Akasha precum și la capacitatea subiectului conștient de a transcende curgerea timpului (timpul durata : versus momentul prezent perceput ca un continuum – timpul eternitate).
La nivelul gâtului este localizată și originea “elixirului-nemuririi” amrita, ce este descris ca izvorând din bolta palatină sau “cerul” gurii, ce se activează atunci când subiectul cunoscător realizează procesele de alchimie interioară ce îi permit accesul și trecerea de la perceperea realității profane către o descoperire spontană a sacrului (în profan)…
Apariția lui Dhanvantari și Amrita:
• După multe încercări, din ocean a apărut Dhanvantari, medicul zeilor, care ținea în mâini o cupă cu amrita, elixirul nemuririi.
• Demonii, văzând amrita, au încercat să o fure pentru a câștiga puterea absolută. Însă, zeii, sub conducerea lui Indra, au cerut ajutorul lui Vishnu.
Războiul pentru Amrita
• Vishnu a intervenit, luând forma fermecătoarei zeițe Mohini. Ea a ademenit demonii, convingându-i să permită ei să distribuie amrita, iar în acest timp, a împărțit elixirul doar zeilor.
• Demonii și-au dat seama prea târziu de înșelăciune, iar zeii, după ce au consumat amrita, au devenit nemuritori și și-au consolidat dominația asupra universului.
Rolul lui Indra în Poveste
Indra, ca lider al zeilor, a fost principalul beneficiar al amritei. El și zeii săi au câștigat nemurirea, iar victoria lor asupra demonilor a restaurat ordinea cosmică. De asemenea, Indra a primit ajutorul lui Vishnu și Shiva, consolidându-și astfel poziția de „Rege al zeilor” și protector al universului.
Această poveste subliniază eterna luptă dintre forțele binelui (zei) și ale răului (demonii), dar și nevoia cooperării și a sacrificiilor pentru a atinge scopuri divine.
Indra este un simbol al puterii și al conducerii divine, iar povestea agitării oceanului de lapte (oceanul cosmic) este una dintre cele mai grandioase epopei mitologice din tradițiile vedice.
