In viata nu întotdeauna primim ceea ce meritam însă aproape întotdeauna ni se petrec acele lucruri pe care le așteptăm.
Cum putem să gestionăm frica ?
Cum putem să devenim stăpâni ai destinului nostru ?!
Cum putem să traversam furtunile și încercările cele mai mari (ce apar uneori în parcursul nostru) în realizări de succes.
… un discurs devenit foarte popular ilustrează intr un mod elocvent tema fricii.
frica ne poate bloca vindecarea
iar parcursul către sanatate e adesea încercat prin momente teribile de panica.
Discursul ofera instrumente de succes. Verificate. Valoroase. Autentice.
M-a bucurat să îl descopăr și să îl înțeleg impreuna cu dumneavoastră în aceste rânduri.
Mai jos este transcrierea completă a Fondatorului și Vicepreședintelui ALPHAEON Corporation, Robert Grant’s TEDx Talk: Beautiful Minds are Free from Fear la conferința TEDxOrangeCoast.
TRANSCRIERE:
Ralph Waldo Emerson a scris odată:
„Dacă ar exista vreo perioadă de timp în care cineva ar dori să se nască, nu este oare epoca revoluției, când vechiul și noul stau unul lângă altul și admit să fie comparați; când energiile tuturor oamenilor sunt avântate de frică și de speranță; și când gloriile istorice ale vechiului pot fi compensate de posibilitățile bogate ale unei noi ere?”
Vremea aceasta, ca toate timpurile, este una foarte bună dacă știm ce să facem cu ea.
Timpul prezent e foarte bun dacă știm ce să facem cu el.
Ceea ce îmi amintește de o poveste care mi s-a întâmplat acum 17 ani și jumătate.
Locuiam în Sydney, Australia și tocmai începusem activitatea la un nou loc de muncă.
Mi s-a cerut să merg la o întâlnire națională de vânzări pentru că eram directorul general al operațiunii și am aflat că întâlnirea națională de vânzări urma să aibă loc exact la data la care soția mea urma să aibă copilul nostru.
Așa că am fost foarte îngrijorat, m-am dus acasă și i-am spus despre asta, i-am spus
„Uite, primii copii nu se nasc niciodată la data estimata a nașterii. Așa că voi fi plecat doar o noapte și voi merge la Cairns, Australia și voi fi acolo o noapte pentru această întâlnire. Trebuie să țin un discurs și mă întorc și totul va fi bine și foarte probabil că doctorul ne-a spus oricum că nașterea copilului se amână cu vreo două săptămâni.”
Am zburat acolo și încă negociam planul de bonusuri pentru la anul.
Vorbeam cu noul meu șef, care este un domn elvețian pe nume Rodo, iar Rodo avea acest accent elvețian foarte, foarte intens și el fuma mereu țigări.
Trecem prin această negociere grea și chiar în mijlocul negocierii, la 11:45 noaptea, în timp ce stăteam la bar, sună telefonul. Era soția mea și am spus „Este totul în regulă?”
Ea a spus: „Tocmai mi s-a rupt apa”.
Și m-am gândit: „Oh, nu”. Sunt în Cairns. Nu am cum să mă pot întoarce la Sydney în acest interval de timp, deoarece medicii spun întotdeauna că sunt aproximativ 4 ore pentru a ajunge din momentul în care se rupe apa și până când se naște copilul.
M-am dus la șeful meu. Știam că are un avion și i-am spus:
„Există vreo modalitate de a mă duce la Sydney în seara asta? Soția mea tocmai intrase în travaliu.” și a spus, în timp ce își fuma țigara: „Dă-mi 10 minute. Voi pregăti un plan de zbor și vom pleca.”
Așa că fug înapoi în camera mea, iau totul de pe pat. Lucrurile mi le-am aruncat într-o valiză. Îmi amintesc că încă mai am telecomanda care a intrat de fapt în valiza mea. Am alergat jos. Stau lângă lift și-l aștept, iar aproximativ douăzeci de minute mai târziu, în cele din urmă iese pe îndelete din lift și se uită la mine și spune:
„Îți vine să crezi că am pierdut cheia avionului meu?”
Așa că alergăm, alergăm literalmente.
Ne urcăm într-un taxi, am ajuns la aeroport.
Învăț atunci că luminile aeroportului, acesta este în Port Douglas, se aprind atunci când ai un mic buton radio în interiorul avionului.
Așa că apăsați butonul și toate luminile se aprind, iar el spune: „Bine, vreau să verificați aripa, trebuie să verificați uleiul, trebuie să verificați condensul…” și eu sunt de genul „Nu știu nimic despre chestiile astea, glumiți de mine?”
Deci chiar mi-a fost frică.
Oamenii care lucrează cu mine știu că atunci când îmi este frică sau stresat, ritmul cardiac îmi scade cu adevărat și tensiunea arterială scade.
Am cam un efect opus.
În toate companiile mele, echipele mele de conducere știu acest lucru.
Așa că atunci când lucrurile devin cu adevărat dure și grele, de obicei îmi cumpără o pernă pentru că adorm.
Așa că ne urcăm în avion, decolăm și mă gândesc:
„Trebuie să ajung la naștere, trebuie să ajung la naștere, trebuie să ajung la naștere. ”, și adorm complet.
Și sunt în cabină, sunt copilotul. Așa că suntem sus pe cer și, dintr-o dată, sărim în jur.
Mă trezesc și mă uit la tabloul de bord unde totul fusese bine luminat înainte, iar acum este complet negru.
Și mi-a spus: „Robert, poți să vezi coasta?”
I-am spus: „Nu, sunt prea mulți nori.”
Și el spune… Vorbește foarte tare, este un avion cu propă, este cioplit și spune:
„Ești sigur că nu poți vedea coasta?”
Și am spus: „Da”.
El spune: „Pentru a adăuga la dramatismul situației, toată navigația și instrumentele noastre sunt inoperante. Poți vedea coasta?”
Deci, trebuie să închidă Aeroportul Internațional Sydney pentru a ne găsi.
Am zburat în afara cursului către Noua Zeelandă și de aceea a întrebat de coastă.
Aveam suficient combustibil strict cat pentru a ajunge la Sydney și am fost cu adevărat cuprins de teama.
„Trebuie să ajung la nașterea fiicei mele, trebuie să ajung la nașterea fiicei mele acum. Mă gândesc, acum mai trebuie doar să reușesc.”
Așa că, în sfârșit, ajungem în Sydney și reusim să aterizam cu avionul.
Mă grăbesc la spital.
Aterizăm la 3:07 și durează treizeci de minute să ajungem la Spitalul Baulkham Hills, iar eu merg cât de repede pot.
Ajung acolo.
Mă reped prin ușile secției de operații.
În momentul în care fug în camera în care soția mea urma să nască pe fiica noastră, doctorul și asistentele spun
„A reușit!” Și văd că capul fiicei mele abia se încoronează.
Un minut mai târziu, s-a născut.
Acum, bineînțeles că trebuie să o țin în brațe.
În acel moment, cel mai uluitor moment din întreaga mea viață, îmi amintesc că m-am gândit:
„De data aceasta, clipa aceasta este una foarte bună”.
Dar gândurile mele sunt pline de frică și de speranță.
„Voi fi un tată grozav?”
Cei dintre noi care am avut copii cunosc acest sentiment.
„Voi putea să îmi asum această responsabilitate?”
„Va fi fiica la care aspir să fie?”
„Voi fi și eu acel tată pentru ea?”
Foarte des, toți suntem prinși în momente de frică.
Alexandru cel Mare a spus odată:
„Nemurirea omului nu se referă la faptul ca el va trăi pentru totdeauna. Fiecare clipă liberă de frică îl face pe om nemuritor. Nemurirea omului nu se referă la faptul ca el va trăi pentru totdeauna pentru că acea dorință se naște din frică!”
Fiecare clipă liberă de frică îl face pe om nemuritor.
Când tu mori de frică, gândurile tale continuă să existe.
Dar cum se petrece treaba asta ?
Pentru că toți începem să fim cuprinși de gânduri corelate ideii de a pierde.
Unii dintre noi reușim de fapt să cultivăm gânduri legate de abundență.
Harvard Business School și-a întrebat studenții când absolveau:
„Ce ați prefera să obtineti când treceți cu succes selecția pentru un job/salariu?”
Scenariul A, și toți dolarii sunt constanti, este că câștigați 160.000 USD la absolvire, iar restul studenților din cohortă primesc în medie 150.000 USD.
Scenariul B este că câștigi 200.000 USD, iar restul studenților primesc în medie 220.000 USD.
Ce răspuns credeți că au ales cei mai mulți ?
87% au ales A.
Acum ai crede că aceștia sunt unii dintre cei mai deștepți copii din lume.
Drept ?
Ai crede că sunt geniali.
Ei au absolvit … Harvard Business School, acolo au învățat despre bani și totuși au ales suma și câștigul în varianta mai mică.
Este pentru că sunt mai concentrați pe „a avea” decât pe „a nu avea” ?
Sunt mai concentrați, în termeni de „Câștigul tau este pierderea mea” și invers.
Când de fapt, abundența schimbă totul.
Abundența vine dintr-un spatiu personal plin de încredere.
Lipsa provine din cultura fricii.
Rupându-te de acest tip de gândire, îți vei schimba viața și lumea.
În viață, nu primim tot timpul ceea ce merităm. Primim ceea ce ne așteptăm.
Cercetătorii au mers la o clasă de clasa întâi și i-au testat pe toți elevii la un test de IQ.
În acel test de IQ, i-au spus profesorului:
„Nu ai voie să vorbești cu elevii despre asta. Nu ai voie să le spui părinților.
Vă vom urmări un an întreg și trebuie să semnați un contract de confidențialitate cu privire la cine obține cele mai mari scoruri.”
Din cei 30 de elevi testați, cinci au obținut un nivel de geniu, cu un punctaj se peste 140 de scoruri de evaluare a IQ.
Cinci elevi.
Deci, pe parcursul anului următor, au monitorizat clasa. L-au monitorizat pe profesor. La sfârșitul anului, s-au întors și i-au testat pe toți studenții pentru a vedea dacă au existat variații sau diferențe în ceea ce privește rezultatele.
Cine crezi că a primit cele mai mari cinci scoruri? Cei cinci studenți geniali!
Nicio mare surpriză.
Cu excepția faptului că aceasta nu a fost adevărata natură și subiectul cercetării.
Adevăratul subiect al cercetării a fost că l-au mințit pe profesor.
Niciunul dintre elevi, cu un an înainte, nu fusese testat ca dotat.
Așteptările generate fata de acei cinci studenți, au fost inoculate astfel în profesor la nivel mental subconștient,
și ei chiar au respectat regulile, așteptările profesorului au determinat pe cei cinci studenți să obțină cele mai mari scoruri.
Transfigurarea exercitata de profesor a schimbat destinul.
Lumea începe să fie perfecta odată cu împăcarea contrariilor. Dar ce este Transfigurarea și cum schimba ea complet destinul
Eu cunosc Două moduri de a depăși frica:
Acestea sunt din experiențele mele personale de viață, așa că aceasta nu este altceva decât doar filozofia lui Robert.
Una este recunoştinţa (gratitudinea)
Mi s-a părut imposibil să fiu temător și recunoscător în același timp.
Dacă îmi las mintea să se oprească pentru un moment și să simt recunoștință, chiar și în momentele de disperare și dificultate, aceasta face toată diferența în viața mea.
Următoarea modalitate de a depăși frica, pe care am găsit-o personal, este să fiu intenționat/intentional în deciziile mele.
… Tot ceea ce ți se întâmplă în viața ta poate fi fie cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat vreodată, fie cel mai rău.
Este vorba cel mai mult despre “percepția ta despre asta”.
În urmă cu aproximativ 18 luni, am avut o experiență teribilă și umilitoare în viața mea.
Îmi părăsisem o slujbă minunată cu doi ani înainte pentru că am fost recrutat de Warburg Pincus, un fond foarte mare de capital privat, pentru a deveni CEO al Bausch + Lomb Surgical.
Intenția/asteptarea a fost să dezvoltam această afacere și să o separam apoi ca pe o afacere de sine stătătoare și să încercăm să obținem valoare din ea.
Eram un câine in afaceri la acea vreme. Nu a funcționat deloc bine.
Pe parcursul anului următor, am schimbat însă cursul valorilor afacerii. Am reușit.
Ne-am descurcat foarte bine.
După un an și jumătate, eram gata.
“Bine. Compania noastră se descurcă grozav, dorința angajaților noștri de a recomanda scoruri este foarte mare, toate scorurile noastre din dorinta de a recomanda clienților sunt foarte mari. Este timpul.”
Deoarece am început să ne descurcăm atât de bine și am prognozat o creștere mare, un părinte fondator a decis că nu vor renunța la afacere și că ar putea obține o valoare mai mare vânzând-o unei părți. Întreaga companie. Speranțele mele au fost zdrobite. Eram rupt.
În acea noapte, am zburat acasă din New York foarte deranjat, îngrețoșat .
De fapt, am vomitat în avion.
A doua zi dimineață, m-am trezit și îmi amintesc că m-am gândit:
„Astăzi poate fi cea mai proastă zi din viața mea sau poate fi cea mai bună. Depinde de mine.”
Am decis că va fi cea mai buna.
Mai târziu în acea zi, mi-a venit ideea de a crea prima companie de renunțare la Medicare din toate asistența medicală.
Prima companie care nu ia bani de la guvern.
Nu mi-am dat seama cât de mare ar putea fi o astfel de idee.
Dupa un an și jumătate mai târziu, se face vineri, iar vineri, parca a fost ieri, chiar ieri, și împrejurarea face ca am vizitat clădirea Bausch + Lomb.
Bausch + Lomb tocmai a fost cumpărat de Valeant pentru 9 miliarde de dolari.
Am vizitat clădirea Bausch + Lomb și am făcut o licitație pentru a achiziționa acea proprietate dupa doar 18 luni de la ideea de a porni propria afacere.
Ce poate face mintea ta în 18 luni dacă te eliberezi de frică?
Nelson Mandela a petrecut 29 de ani în închisoare, în calitate de prizonier politic, fără să facă nimic rău decât să-și exprime ideologia și filozofia.
În fiecare zi, în timp ce muncea în ocna pentru a sparge piatră în așchii, el își aducea voluntar in minte o poezie de William Earnest Henley.
„Din noaptea care mă acoperă Neagră ca groapa de la stâlp la stâlp. Mulțumesc oricum ar fi zeii. Pentru sufletul meu de necucerit. În ghearele căzute ale circumstanțelor nu am tresărit și nici nu am plâns cu voce tare. Sub loviturile întâmplării. Capul meu este însângerat, dar neplecat. Dincolo de acest loc al mâniei și al lacrimilor se profilează doar groaza umbrei și totuși amenințarea anilor. Mă găsește și mă va găsi fără frică. Nu contează cât de strâmtă este poarta, cât de încărcat de pedepse este sulul, eu sunt stăpânul sorții mele, sunt căpitanul sufletului meu.”
Fiecare dintre noi este stăpânul propriului destin.
De exemplu
Acupunctura în Estetica : Între frumusete și suferința
Putem învinge frica cu recunoștință. Putem depăși frica cu o alegere intenționată.
Percepția noastră conduce realitatea.
În viață, nu primești întotdeauna ceea ce meriți, dar aproape întotdeauna obții ceea ce te aștepți.
În acel moment în care mi-am ținut fiica în brațe, am decis, acum 17 ani și jumătate, că în fiecare zi îi voi spune că o iubesc.
Că va fi o femeie frumoasă.
Că va fi cea mai bună fiică pe care mi-am putut-o imagina vreodată.
Numele ei este Madeline.
Că va fi inteligentă, sofisticată, politicoasă, bună și temeinică.
Ea a devenit exact asta.
Viața ni se întâmplă în fiecare zi.
Putem decide ce vom face clipa de clipa.
Să decidem cu toții că suntem stăpânii destinului nostru.
Că suntem căpitanii propriilor suflete.
Mulțumesc.
