Studiu de Caz : edem la nivelul membrelor inferioare de 10 ani, mai sever în ultimii trei ani.

Studiu de caz

Semne și simptome

Edemul la nivelul membrelor inferioare era mai sever după-amiaza. Pacienta se simțea, de asemenea, letargică.

  • Limba era palidă și umflată, cu urme de dinți, iar
  • depozitul lingual era gros și alb.
  • Pulsul era perceput în adâncime, scufundat.
  • Pacienta a fost supusă unor investigații medicale extinse pentru a determina cauza edemului, însă nu s-a ajuns la un diagnostic concludent.

Examinarea meridianelor

Examinarea meridianelor unitare conform sistemului celor 6 nivele energetice : 

Traseele meridianului cuplat “tàiyīn” format din meridianul taiyin de la mână Plaman și cel de la picior Splina Pancreas prezentau anomalii.

Diferențierea afectarii locale a traseelor in cadrul sistemului de meridiane : 

Boala era localizată în sistemul / respectiv nivelulenergetic / sau cu alte cuvinte in meridiaul unitar tàiyīn, iar deficitul de “qi” de tip yang în acesta (tàiyīn) ducea la o circulație deficitară a lichidelor.

Selecția meridianului unitar asuopra caruia se focalzeaza actul terapeutic :

cuplajul tàiyīn.

Selecția punctelor

S-au ales punctele Taiyuan (LU-9), Taibai (SP-3), Yinlingquan (SP-9). În același timp, s-a aplicat stimulare cu Moxibustie la Qihai (RN-6).

Vizitele ulterioare

Vizitele a doua și a treia (25 și 29 septembrie): Edemul de la nivelul membrelor inferioare s-a redus semnificativ, iar pacienta nu mai resimțea letargie. Aceleași puncte au fost utilizate.

Rezultatul tratamentului

După prima ședință, edemul de la nivelul membrelor inferioare s-a redus semnificativ. Cu câteva ședințe suplimentare, edemul a fost remediat în mare parte.

Analiza cazului

Examinarea canalelor a relevat modificări clare pe canalele tàiyīn ale mâinii și piciorului, indicând că acestea sunt principalele sisteme de canale implicate în edemul de la nivelul membrelor inferioare al pacientei. 


Canalele meridianelor tàiyīn ale pacientei, în special cele de pe picior, au prezentat dureri excesive, umflături și distensie în timpul palpării. 


Picioarele pacientei semănau cu cele ale unui elefant: circumferința picioarelor, de la genunchi până la gleznă, era aproape identică.


Pacienta a mai prezentat simptome specifice unui deficit al canalului tàiyīn, cum ar fi distensia abdominală, letargia, un puls scufundat și o limbă palidă, umflată, cu urme de dinți. 


Ca urmare, punctele Taiyuan (LU-9) și Taibai (SP-3), puncte de sursă ale canalului tàiyīn, au fost selectate pentru funcțiile lor puternice de tonifiere. 


Canalul tàiyīn este responsabil pentru metabolismul apei și al umezelii din corp. 


Această pereche de puncte are acțiuni de întărire a splinei, transformare a umezelii și tonifiere a plămânilor și splinei. 


Ele ajută la creșterea aportului de nutrienți și eliminarea deșeurilor din corp, ceea ce duce, în cele din urmă, la reducerea edemului.


Taiyuan (LU-9) reglează qi-ul și încălzește yang-ul pentru a trata distensia și umflăturile cauzate de deficitul de qi. 


Taibai (SP-3) tonifică splina și întărește plămânii pentru a trata umflăturile și distensia. 


Funcția de tonifiere a plămânilor de către punctul Taibai (SP-3) poate fi conceptualizată din perspectiva celor cinci faze, fiind punctul „mamă” pentru plămân (punct de pământ pe canalul de pământ pentru a tonifica metalul). 


Această pereche de puncte poate fi utilizată și pentru alte afecțiuni ale deficitului tàiyīn, cum ar fi diareea cronică și tusea cronică, cu rezultate excelente.


Yinlingquan (SP-9) este punctul de tip “mare” al canalului tàiyīn al piciorului și promovează urinarea și transformarea umezelii. 


Moxibustia aplicată pe Qihai (RN-6) poate tonifica qi-ul. 


Odată ce qi-ul este restabilit, acesta poate nu doar să întărească energia pacientei și să reducă letargia, ci și să promoveze circulația lichidelor pentru a reduce edemul. 


După ce umflăturile pacientei au fost aproape complet eliminate, iar oboseala s-a ameliorat, punctele Chize (LU-5) și Yinlingquan (SP-9) au devenit perechea principală de puncte utilizată. 


Acestea sunt ambele puncte de tip “mare” ale canalului tàiyīn și, atunci când sunt combinate, reglează dinamica qi-ului în tàiyīn pentru a curăța, desfunda și mișca qi-ul în acest sistem.


Edemul de la nivelul membrelor inferioare implică adesea 

fie canalul shàoyīn al rinichilor, 

fie canalul tàiyīn al splinei, 

ceea ce poate face dificilă decizia asupra canalului care trebuie tratat. 


Cea mai importantă metodă de ghidare prin procesul de selecție a canalului este analiza relației dintre constatările din examinarea canalului și modelul simptomatic al pacientului.


Dacă există un deficit de yang asociat canalului shàoyīn al rinichilor, qi-ul yang nu se poate ridica în sus. În situații normale, qi-ul yang tinde să se ridice. 


Cu toate acestea, când există un deficit de qi sursă, qi-ul yang nu se ridică, iar edemul poate apărea în membrele inferioare și pe față. 


În modelele shàoyīn, există adesea dureri în zona lombară și o senzație de frig în regiunea lombară. 


Examinarea canalului poate, de asemenea, să arate modificări semnificative pe canalul shàoyīn al piciorului, cum ar fi noduli, modificări asemănătoare bastonașelor, mase, texturi moi sau modificări de temperatură.


Canalul tàiyīn al splinei, despre care se spune că „guvernează cele patru membre”, poate duce la edem în membrele inferioare atunci când există un deficit de yang al splinei. 


Acest lucru poate fi însoțit de simptome precum distensia abdominală și scaune moi. 


De asemenea, examinarea canalului ar trebui să dezvăluie modificări pe canalul tàiyīn al piciorului. 


Desigur, există adesea cazuri în care edemul picioarelor este legat atât de canalele shàoyīn, cât și de cele tàiyīn, iar în astfel de situații ambele canale pot fi tratate simultan.


Gânduri finale

Acest caz scurt și relativ simplu oferă un exemplu de raționament clinic care poate fi aplicat în situații mai complexe. 

Simptomul principal a fost ușor de determinat, iar celelalte semne, simptome și rezultatele examinării canalelor s-au „conectat” clar cu canalul tàiyīn. 

Desigur, viteza și natura dramatică a rezultatelor sunt remarcabile. 

Totuși, cititorii de studii de caz vor găsi, de asemenea, descrieri ale unor cazuri în care complexitatea simptomelor și semnelor face procesul de diagnostic mai dificil. 

Unele dintre cele mai valoroase cazuri sunt cele în care o abordare inițială se dovedește ineficientă, urmată de o reevaluare și, în cele din urmă, o rezolvare.

Abordarea raționamentului clinic descrisă aici este deosebit de utilă în situații de acest tip și poate fi aplicată retroactiv atunci când se evaluează înregistrările medicale istorice. 

Citind studii de caz din epoci anterioare, obiectivul practicianului este să extragă idei care pot fi aplicate în secolul XXI. 

Acest tip de cercetare este la fel de crucial pentru evoluția continuă a medicinei noastre precum este utilizarea tehnologiilor moderne pentru a explora mecanismele acupuncturii.

Păstrând în minte reevaluarea constantă a conceptelor de bază din clasicele jīng/經 și interacțiunea ideilor reprezentate de curentele/școlile de gândire (學派 /xúe pài), fiecare practician modern poate să își asume rolul de a fi parte dintr-o tradiție continuă. 

Ce poate fi confuz pentru studentul modern este faptul că această tradiție implică multiple abordări posibile pentru tratarea unui pacient. 

Confruntat cu această realitate, fiecare practician este provocat să sintetizeze concepte din trecut și să își extragă experiența din prezent pentru a dezvolta propria metodă clinică eficientă.

Munca de o viață a profesorilor de medicina chineză descrie un proces îndelungat de încredere în sursele originale ale scrierilor clasice, considerând că acestea au încă multe de dezvăluit lumii moderne.

Acest proces a fost unul pe care el l-a considerat continuu și dinamic – unul transmis acum generației următoare. Sub toate complexitățile raționamentului clinic se află o premisă simplă: rețeaua meridianelor “jīng”, precum și resursele de cunoaștere (adică tot o semnificație a termenului de ) “jing” în toate sensurile lor variate de-a lungul secolelor, au ceva să ne spună. 

Practicianul individual este cel care ascultă. 

Ținând un ac, practicantul acordă atenție râului de idei din trecut și fiziologiei palpabile a pacientului din fața sa pentru a crea… ceva care este, cumva, mereu nou.