Lumina și întunericul și transcendența

Va rog sa va notați faptul ca acest articol de blog este neortodox.

Astăzi cuvintele capătă valoarea continuității. Ortodoxia este, aici la noi, acum, expresia continuității

Însă universalul își face loc în conștiința noastră prin cultura. Și deși războaiele mondiale și comunismul au trecut peste generații și ne au pus la încercare credința, cultura este o expansiune a perspectivelor și astăzi studiem în întreaga lume Yoga. Fostul președinte ale Academiei Române a introdus în legea terapiilor conceptul și sistemul Yoga ca Terapie.

Însă dacă Yoga astăzi este absorbită prin porii generațiilor ce vin la nivelul ei de masă, la nivelul încheieturilor articulare și apoi, dupa flexibilitate, la nivelul de stretching și elongare a grupelor musculare – ce aduce destindere și un nou tonus fizic și interior,

o parte din acest sistem parcurge elemente ceva mai subtile ale ființei noastre care începe viața cu prima respirație și apoi cu învățarea rolului respirației în modelarea stărilor spiritului și modelarea proceselor atenției și a gândurilor. În Transcenderea stărilor emoționale ori a fluctuației mentalului, a gândurilor parazite.

Revin la cultura ortodoxa.

Cultura este, de fapt, într un fel mai larg, un act continuu de învățare, nu atât cultura ca un cumul de opere, cat cultivarea pe care noi o realizăm – prin adaptare și învățare.

Așa ca lumina conștiinței răsare în Dimineața trezirii. La răsărit. Și lumina este ceea ce ne oferă luminare interioară. Realizare. Regăsire.

Desigur ca lumina sfinților părinți este veșnică.

Dar schimburile culturale aduc o provocare a perspectivelor pentru ca, într o lume mereu nouă și parcă ceva mai grăbită, ne căutăm pe noi înșine în reperele noastre de înțelegere și în acest periplu luăm cu noi ce avem mai la îndemână. Luăm ce ni e potrivește.

Iata afirmațiile de Bună Dinineata de azi

<“Transcendentalul” (ne spune un autor celebru)

are loc numai atunci când ești pe deplin treaz, când ești o ființă desăvârșită sau “un realizat spiritual”,

când “somnul” (conștiinței) a dispărut în întregime

și toată “visarea” (starea de transă imaginativă continuă – starea de fugă a gândurilor ) s-a dus

– când întreaga ta ființă e plină de lumină, când în tine nu există deloc întuneric>.

<Tot întunericul a dispărut și, odată cu el, a dispărut și eul.

Toate tensiunile au dispărut, toate angoasele, toată neliniștea.

Ești într-o stare de totală mulțumire.

Trăiești în prezent; nu mai există trecut, nu mai există viitor.

Ești în întregime aici și acum.

Acest moment este totul.

Acum este singurul timp, și aici este singurul spațiu.

Și atunci, dintr-odată, cerul coboară în tine. Aceasta este o formă de regăsire mai amplă , ceva ce transcende limitele a tot ce credeam ca cunoaștem despre noi, această deschidere față de Creator este denumit a fi prea fericire sau cum spun unii traducători ai stărilor de conștiință expansionate a fi “extazul”.

“Aceasta este adevărata fericire…” spun aceia care provin din această categorie de experiență și cultura.

Cultura mulțumirii și biofeedback-ului lipsește societății așa cum lipsește educația religioasa autentică.

Însă dincolo de lumină și întuneric astăzi există la îndemână o cultură a transcendenței.

Omul caută să își cunoască limitele și face asta abia atunci când reușește să treacă dincolo de el. Dincolo de limitele individualității sale limitate. Ca să mă exprim redundant. Și lipsit de modestie.

Puterea ta de stăpânire a lumii în care te manifești este atât de mare pe cat este de mare puterea ta de a te stăpâni pe tine .

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *