Medicina tradițională chineză (MTC) este un sistem eclectic și integrativ, care combină teorii și practici vechi cu terapii moderne, fără a renunța la convingerile anterioare. Practicienii MTC utilizează o gamă variată de intervenții — acupunctură, fitoterapie, terapii manuale precum Tuina — adaptate nevoilor individuale ale pacientului. Tratamentele sunt fundamentate pe texte clasice precum Huang Di Nei Jing și Qian Jin Yao Fang, care subliniază importanța formării multilaterale a medicului. Deși medicina chineză susține o abordare holistică, în practică modernă din China și Occident există o tendință spre specializare și fragmentare a terapiilor. Articolul explorează provocările și justificările acestei fragmentări, susținând validitatea alegerii acupuncturii ca specializare de sine stătătoare.