Evoluția către structuri pluricelulare și legătura funcționarii biologice cu frecvențele electromagnetice și bio ritmicitate
Evoluția către organisme pluricelulare
Organismele pluricelulare s au bazat pe evoluția organismelor unicelulare care au dobândit noi proprietăți indispensabile supraviețuirii.
O constantă a vieții pare să fie aceea că însăși păstrarea vieții este o proprietate inerentă ei.
Evoluția către organismele pluricelulare a implicat constrângeri specifice.
Pentru ca un organism format din mai multe celule să supraviețuiască, trebuie ca:
• toate celulele din această structură să fie unite și să se agrege unele cu altele;
• să existe schimburi nutritive și informaționale între celule;
• toate celulele să funcționeze în coerență: metabolismul pluricelular;
• fiecare celulă să poată distinge între „celula proprie” și „celula străină”.
Într-o structură pluricelulară, este imperativ ca fiecare celulă să funcționeze în serviciul întregii structuri.
Este comparabil cu „efectul stupului”, unde fiecare albină joacă un rol esențial în funcționarea globală a stupului.
Apariția structurilor anatomice și funcționale precum tubul digestiv, aparatul respirator, anexele digestive, sistemul imunitar, sistemul venos și sistemul endocrin primitiv reflectă această organizare în organismele pluricelulare.
Pentru claritate, definim „pluricelularitatea” drept un ansamblu de funcții indispensabile pentru menținerea unei structuri pluricelulare.
Studii medicale realizate începând cu anii 1930 au condus la determinarea cu precizie a ciclurilor și frecvențelor electromagnetice corespunzătoare variatelor aspecte ale vieții biologice și a funcționării sistemelor vii.
Dar despre acestea pas cu pas. Este relevant ca utilizarea acestor benzi de frecvență în terapie este eficientă scopurilor enunțate de evoluția biologică.
Prin convenție, atribuim termenul de „frecvențe de stimulare tip B” tuturor undelor electromagnetice care, prin facilitarea sau inhibarea reacțiilor chimice, au avut un efect pozitiv asupra dezvoltării și funcționării organismelor pluricelulare: coeziune, coerență, schimburi, metabolism și recunoaștere.
(pt ca frecvențele ce au afect modulator asupra dezvoltării unicelulare sunt denumite frecvente de stimulare de tip A)
Apariția celulelor musculare:
Pe măsură ce un organism pluricelular crește, devine necesar și indispensabil să transporte nutrienții în toate părțile parenchimului.
Acest lucru necesită existența unor căi (artere) și un sistem de ejecție (o pompă, peristaltism).
La om, inima nu poate opri activitatea nici măcar pentru câteva minute, iar sistemul nu ar supraviețui.
Astfel, în evoluție, au apărut primele celule musculare, esențiale pentru mișcare și funcționarea sistemelor circulatorii și digestive.
Prin convenție, atribuim termenul de Frecvențe C tuturor undelor electromagnetice care favorizeaza
apariția și modulează funcționarea celulelor musculare, stimulând mecanismele de mișcare și coordonare musculară.
Apariția simetriei:
Simetria reprezintă un mister fascinant.
Toate animalele sunt construite în jurul unui ax de simetrie, astfel încât, de o parte și de alta, observăm două hemicorpuri identice.
Această simetrie este menținută de sistemul nervos central, întrucât animalele dezvoltate au un encefal compus din două emisfere cerebrale conectate prin comisuri.
Această configurare este esențială pentru locomoție.
Simetria nu este specifică doar regnului animal.
De exemplu, arborii prezintă o dezvoltare asimetrică, care depinde de gradul de expunere la soare și vânt.
La om, indiferent de mediu, organismul se organizează întotdeauna într-un mod simetric față de axa sa longitudinală.
Frecvențele D sunt frecvențele care au stimulat și continuă să stimuleze funcția de simetrie, permițând organismelor să dezvolte și să mențină această caracteristică vitală.
Creierul instinctiv și reflexul:
Arhencefalul este zona creierului responsabilă pentru dezvoltarea peștilor și a amfibienilor. Este punctul central al funcției reflexe, constituită din:
• un neuron senzitiv,
• un neuron motor,
• un interneuron, toate conectate pentru a forma o buclă reflexă.
Acest sistem permite organismului să răspundă rapid la stimuli externi, fie mecanici (reflexul rotulian), fie luminoși (reflexul pupilar), fie sonori (reflexul stapedian).
Reflexele respectă principiul „totul sau nimic” și au fost, fără îndoială, o primă etapă în dezvoltarea conștiinței.
În cadrul evoluției, această buclă reflexă a devenit integrată în echilibrul homeostatic al organismului.
Frecvențele E sunt undele electromagnetice asociate cu apariția și funcționarea buclei reflexe ce contribuie la echilibrarea sistemului neurovegetativ.
Am surprins aici câteva din cele peste 300 de frecvente utilizate cu succes în practica acupuncturii moderne cu ajutorul obiectivarii bazate pe studii.
Prin aceste frecvente efectele asupra sănătății acoperă probleme diverse începând de la metabolism, suferințe imune, reglajul unor funcții biologice sau al senilității și demenței.
