O întrebare fundamentală deschide capitolul 8 din Lingshu (Pivotul Spiritual), acest capitol fiind cea mai importantă referință privind patologiile induse de emoții:
«Huangdi i-a adresat această întrebare lui Qi Bo:
Pentru fiecare înțepătură (acul), metoda este mai presus de toate să nu se rateze înrădăcinarea în Spirite (Shen).
Sângele și circulațiile vitale (circulația sângelui, xue mai 血脈), nutriția și apărarea (ying wei 營衛), esențele și spiritele (spiritul vital, jing shen 精神), acestea sunt tezaurizate de cele Cinci organe zang.
Dacă o situație devine astfel încât, printr-o succesiune de revărsări și invazii totale, ele părăsesc organele zang, atunci esențele se pierd, iar Hun și Po sunt purtate într-o agitație incontrolabilă, voința și intenția devin confuze și dezordonate, priceperea și reflecția ne părăsesc.
De unde provine această stare? Ar trebui acuzat Cerul? Este vina omului?»
Apoi, capitolul continuă cu prezentarea a ceea ce alcătuiește spiritul, sufletele, mintea și funcționarea minții într-o ființă umană. În centrul acestei prezentări se află **inima/mintea** (xin 心) care îi permite unei persoane «să preia controlul asupra ființelor». Apoi, capitolul continuă cu expunerea bolilor cauzate de emoțiile exacerbate și cum aceste boli duc la o moarte prematură.
Ce Face Omul Special și Diferit de Nenumăratele Alte Ființe?
Cerul și Pământul se întrepătrund într-un mod unic pentru a produce un om:
«Omul este (produsul) puterii vitale (de 德) a Cerului și Pământului, (prin) amestecarea yin și yang, unirea spiritelor Pământului și Cerului (gui shen 鬼神) și cel mai fin dintre cele cinci elemente.» (Liji, Liyun)
Oamenii, produși cu cea mai subtilă vitalitate, sunt dotați cu propriul lor spirit vital:
«Qi grosier face insectele, qi subtil (jing qi 精氣) face oamenii. Prin urmare, spiritul vital (jing shen 精神) aparține Cerului, iar cadrul osos aparține Pământului.» (Huainan zi cap. 7, Jingshen, Monkey Press)
O modalitate de a exprima această întrepătrundere a qi-ului din Cer și din Pământ într-un om este de a vedea animația sa guvernată de două tipuri de suflet:
- Sufletele spirituale cerești, numite Hun;
- Sufletele corporale pământești, numite Po.
Un suflet corporal poate părea un oximoron în cultura și limbajul nostru; în China tradițională, este realitatea vieții umane în care carnea, corpul, este pătrunsă de minte, de spirit. În mod invers, mintea, spiritul, este afectată de ceea ce se întâmplă în corp.
Astfel, un om nu se poate comporta niciodată ca un animal, urmându-și doar tendința naturală, instinctul. Tot ceea ce face este întotdeauna rezultatul interacțiunii dintre corporal și spiritual. Locul sau funcția care exprimă cel mai bine și cel mai mult acest lucru este **inima umană**, care participă la ambele aspecte ale vieții: cel ceresc cu abilitățile mentale, spiritul, precum și cel pământesc cu forma fizică, carnea și sângele. Un aspect nu poate fi niciodată separat de celălalt. Inima umană reprezintă întrepătrunderea Cerului și Pământului la cel mai înalt nivel.
Inima este întotdeauna o masă fizică, un organ corporal și o funcție fiziologică; este, de asemenea, **sentimentul**, capacitatea de a experimenta dorințe și emoții și de a le controla; este, de asemenea, **mintea**, capacitatea de a ști și de a gândi, de a evalua și de a decide, capabilă să înțeleagă tiparele subiacente care sunt principiile care organizează toate și fiecare formă de viață, deci capabilă să perceapă și să pătrundă înțelesul profund a ceea ce există pentru a-și conduce și hrăni viața în conformitate cu aceste principii.
Datorită fluxului de sânge care menține constant o relație cu inima și bătăile ei, ceea ce este în minte și cum este inima pătrund în fiecare spațiu al corpului fizic. Așadar, în cele din urmă, **inima/mintea decide mișcarea qi-ului și reacția corpului.**
Ca om, a-și împlini destinul înseamnă a-și cultiva inima pentru a-și construi spiritul vital, pentru a deveni ca un spirit în realitatea sa interioară.
«Prin natură (xing 性), omul posedă sânge-și-qi (xue qi 血氣) și o inimă care permite cunoașterea (xin zhi 心知).
Doliul, la fel ca bucuria, euforia sau furia nu există permanent în interior.
Ele sunt reacții la stimularea obiectelor.
De aici, practica Artei Inimii (xin shu 心術).» (Liji, Yueji)
Prin natură, un om are inteligența de a ilumina funcționarea inimii/minții și de a se comporta urmând ordinea naturală, diminuând dorințele și pasiunile care perturbă mișcările bine echilibrate ale qi-ului din interiorul său.
O emoție aparține întotdeauna atât aspectului fizic, cât și celui spiritual al vieții.
Sentimentul unei emoții nu există fără o senzație fizică; mișcarea qi-ului referitoare la o emoție funcționează atât în minte, cât și în corp.
O emoție intensifică mișcarea qi-ului de aceeași natură, provocând tulburări în funcționarea normală a vieții.
În textele medicale clasice, aceste mișcări de qi sunt clasificate în funcție de cele Cinci elemente, care sunt cele cinci aspecte ale activității qi-ului dătător de viață.
Vina: Cerul sau Omul?
Așadar, întrebarea din Lingshu Capitolul 8 este:
care este cu adevărat natura umană?
Este ea aceea de a fii pradă pasiunilor dezlănțuite, lipsit un Pivot Spiritual care să te ancoreze pentru a putea astfel să le eviți?
Sau “cum să-ți folosești înzestrarea naturală pentru a-ți lumina mintea și a evolua spre o viață mai echilibrată” ?
Multe texte afirmă că ceea ce îl distinge pe om de alte creaturi este **discernământul** său:
«Focul și apa posedă suflu vital (qi 氣), dar nu au viață.
Plantele și copacii posedă viață, dar le lipsește conștientizarea.
Păsările și fiarele au conștientizare (zhi 知), dar le lipsește simțul moralității și justiției (yi 義).
Oamenii posedă suflu vital, viață și conștientizare și adaugă la acestea un simț al moralității și justiției.
Acesta este motivul pentru care oamenii sunt cele mai nobile ființe din lume.» (Xunzi cap. 9, Trad. John Knobloch, C.U.P.)
Trăsătura principală a unui om este capacitatea inimii/minții sale de a cunoaște și de a discerne, de a înțelege principiile vieții și de a vedea tiparele sale subiacente pentru a-și ghida viața.
O parte a problemei este că, atunci când o emoție perturbă o mișcare a suflului vital qi, ea perturbă întreaga funcționare a organului responsabil pentru acest qi, producând dezordine în fiziologie (homeostazie)
și boli în corp,
dar creând și o dezordine în funcționarea minții,
deoarece pentru a funcționa bine, mintea are nevoie de cel mai bun echilibru posibil al celor cinci organe zang, al celor cinci elemente, al celor cinci spirite (cele cinci tipuri de Shen … Descrise deja în articolele noastre anterioare).
Nimeni nu este lipsit de dorință și nu trăiește în afara emoției.
Plăcerile și aversiunile există în mod natural într-un om;
atunci când sunt adecvate și moderate contribuie la hrănirea vieții sale dar dacă nu se educă, aceste plăceri și aversiuni – o vor tulbura.
Este natural și bine să dorim să mâncăm; este dăunător să mâncăm prost și prea mult din lăcomie, așa cum nu ar face niciun animal.
Doar un om poate muri sub efectul unei furii violente, incontrolabile.
«Când Cerul a dat viață omului, l-a înzestrat cu apetit și dorințe.
Anumite dorințe aparțin naturii esențiale (qing 情) a oamenilor, iar cele care sunt esențiale naturii lor sunt în mod inerent auto-limitate (jie 節).
Înțeleptul menține aceste limite în bună stare pentru a face ca dorințele să se oprească la momentul potrivit;
de aceea, atunci când acționează, el nu încalcă limitele aparținând naturii sale esențiale (qing 情).
Astfel, dorința urechii de a se bucura de cele cinci sunete, dorința ochiului pentru bucuria celor cinci culori și a gurii pentru cele cinci arome, aparține naturii noastre esențiale. […]
Ceea ce îl diferențiază pe înțelept este că el menține în anumite limite ale bunului simț dorințele sale inerente de altfel naturii sale esențiale.
Dacă acțiunile unei persoane se bazează pe valorizarea vieții, ea va satisface dorințele care aparțin naturii sale esențiale.
Dacă acțiunile sale nu se bazează pe aceasta, ea nu va reuși să o facă.
Fundamentarea sau nu a acțiunii pe valorizarea vieții este rădăcina vieții și a morții, a supraviețuirii și a distrugerii.»
(Lüshi chunqiu II, 3, Trad. J.Knobloch & J. Riegel)
În chineza veche, caracterul qing 情 înseamnă dispoziții naturale, **«natură esențială»**, înclinații înnăscute; dar același caracter este folosit și pentru **emoțiile și pasiunile care distrug ordinea naturală a vieții** și deconectează de înzestrarea inițială.
Diferența constă în măsura în care ființa utilizeaza ansamblul esential care face ca omul să depășească instinctualul și sa se manifeste ca om, adică inima/mintea sa.
Ține de fiecare om să își canalizeze dorințele și emoțiile, nu pentru a-și constrânge viața, ci pentru a o împlini mai bine și mai pe deplin.
Acest lucru nu are nimic de-a face cu reprimarea sau suprimarea.
Canalizarea, Nu Coerciția
Poate cel mai cunoscut mit al Chinei antice este povestea lui **Yu cel Mare care reglează apele potopului**.
Inundațiile mortale au fost întotdeauna o problemă în China.
Un om legendar, pe nume Kun, a fost primul care a abordat această dificultate;
a construit diguri și taluzuri pentru a preveni revărsarea râului, forțând apa să fie ținută sub presiune, constrânsă să-și ridice nivelul, ceea ce înseamnă să acționeze contrar naturii sale adevărate, deoarece prin natură apa coboară și nu urcă.
După un timp, digurile s-au rupt și inundațiile au fost mai ample, chiar mortale , ca niciodată înainte.
**Fiul său, Yu (cel Mare), a făcut contrariul: a săpat șanțuri pentru a canaliza apa spre mare, permițând apei să-și urmeze natura, care este să coboare, și să-și atingă destinul, care este să ajungă la mare.
Prin urmare, a canaliza apa înseamnă a permite apei să-și îndeplinească destinul urmându-și natura; nu înseamnă a o constrânge.
Apa care se revarsă în inundații este aceea care și-a pierdut propria cale și astfel ea aduce dezastre și calamități peste tot.
Emoțiile care nu sunt controlate sunt adesea numite revărsări, “a fi ca apele potopului” (inclusiv în Lingshu cap. 8).
Dacă emoțiile perturbă claritatea minții, ceea ce face unicitatea unui om, discernământul său, devine întunecat, iar mintea sa devine oarba în loc să fie luminată.
Așadar, o persoană incapabilă să-și controleze emoțiile este incapabilă să-și realizeze umanitatea, să-și acceseze adevărata natură.
Cunoașterea pericolului emoțiilor duce la cultivarea diferitelor mijloace sau metode pentru a evita apariția lor intempestivă și exagerată.
A menține o minte suficient de clară pentru a fi conștient de ivirea unei emoții permite persoanei să o controleze.
Arta Hrănirii Vieții (yang sheng 養生) oferă tehnici de lucru asupra qi-ului, de exemplu exerciții de respirație pentru a calma o emoție.
În cazul unei mari stări de furie pe punctul de a perturba judecata cuiva, exercițiul adecvat va reechilibra mișcările interioare ale qi-ului.
“Când qi-ul este bine echilibrat, unde este furia?“
Tot ceea ce are un efect asupra qi-ului trebuie verificat pentru a nu perturba reglarea acestuia.
Acest lucru include sexualitatea, mâncatul și băutul, atenția acordată anotimpurilor, etc.
«Regii timpurii au stabilit doctrina celor cinci gusturi, așa că au făcut armonia (he 和) celor cinci note pentru a-și face mințile echilibrate (ping qi xin 平其心) și pentru a-și perfecționa guvernarea.»
(Chunqiu Zuozhuan, Ducele Zhao 20, trad. Fung Yulan)
Confucianiștii folosesc Riturile – sau practicile repetate și asidue – pentru a își ghida și modera emoțiile; aceasta este, de asemenea, o parte a educației sale neobosite .
Un bun confucianist își examinează zilnic sentimentele și gândurile interioare, vigilent, pentru a detecta orice este inadecvat sau deplasat.
«Când bucuria, furia, tristețea și fericirea nu apar, aceasta se numește echilibru (zhong 中).
Când apar, dar sunt toate exprimate cu echilibru și reținere (jie 節), aceasta se numește armonie (he 和).»
(Zhongyong, trad. G. Richter)
Unii își aprofundează contopirea în natură, nepunând preț pe tot ceea ce le provoacă oamenilor emoții și dorințe, inclusiv frica de moarte sau dragostea de viață.
Își golesc inima pentru a se uni cu Dao.
Toate aceste metode, fizice sau mentale, încearcă să disciplineze emoțiile pentru a evita orice concepție greșită, rodul unei inimi care lucrează fiind plină de o emoție.
Când inima este ocupată cu o emoție, fiecare gând sau concepție sau voință sau intenție va reflecta această emoție și apoi nu va mai reflecta realitatea obiectivă a unei situații, a unei ființe, a unei relații, etc.
Imaginea folosită frecvent în textele clasice este cea a “oglindirii”, fie oglinda de bronz, fie apa care reflectă.
O pată pe oglinda de bronz sau agitația în apă alterează imaginea;
pata nu aparține obiectului,
ci oglinzii;
agitarea aparține, de asemenea, numai apei.
Emoțiile aparțin inimii și distorsionează întreaga ei funcționare, făcând-o din ce în ce mai lipsită de minte.
Ceea ce este în inimă este peste tot, în orice percepție, acțiune și reacție.
«Este natura esențială a urechii să dorească sunete; dar dacă mintea (inima, xin 心) nu găsește plăcere (le 樂) în ele, urechile nu vor asculta nici măcar cele Cinci Tonuri.
Este natura esențială a ochiului să dorească culori; dar dacă mintea nu găsește plăcere în ele, ochiul nu va privi nici măcar cele Cinci Culori. […]
Locul dorinței este in urechile, ochii, nasul sau gura omului, dar locul plăcerii sau neplăcerii este mintea (inima, xin 心)..
Numai atunci când mintea a atins mai întâi armonia și echilibrul (he ping 和平) găsește plăcere în astfel de lucruri.»
(Lüshi chunqiu V, 4. Trad. J.Knobloch & J.Riegel)
Numai o inimă/minte liniștită și calmă permite qi-ului să circule perfect prin toate organele, aspectele fizice și psihologice ale vieții să fie la apogeu; aceasta este sănătatea perfectă și cea mai puternică prevenire împotriva bolilor.
Controlul emoțiilor împuternicește persoana, evitând pierderea de vitalitate legată de dezordinea în mișcările de qi.
Calmarea emoțiilor permite revenirea la natura adevărată.
Este baza pentru hrănirea vieții și pentru o viață lungă.
«Când sângele și qi-ul (xue qi 血氣) sunt concentrate în cele cinci organe (zang) și nu sunt dispersate în exterior, atunci pieptul și abdomenul sunt pline, iar dorința și pofta se diminuează.
Când pieptul și abdomenul sunt pline, iar dorința și pofta diminuate, atunci urechile și ochii sunt clare (ming 明), auzul și văzul sunt acute (cong 聰).
Când urechile și ochii sunt clare, auzul și văzul sunt acute, aceasta se numește iluminare (ming 明).
Când cele cinci organe sunt capabile să se supună inimii fără rezistență, atunci oricât de puternică ar fi ridicarea voinței, comportamentul nu deviază.
Oricât de puternică ar fi ridicarea voinței, dacă comportamentul nu deviază, atunci spiritele vitale (jing shen 精神) prosperă și qi-ul nu este risipit.
Când spiritele vitale prosperă și qi-ul nu este risipit, atunci există ordine perfectă (li 理).
Ordine perfectă, apoi echilibru, echilibru, apoi comunicare liberă, comunicare liberă, apoi spiritele (shen 神).
Cu spiritele, în privit nu este nimic ce nu este văzut; în ascultat nu este nimic ce nu este auzit; în făcut nu este nimic ce nu este îndeplinit.
Astfel, grijile și preocupările nu pot pătrunde, iar qi-ul pervers (xie qi 邪氣) nu poate lovi.»
- (Huainan zi cap. 7, Jingshen, Monkey Press)
