Diferentierea Sindroamelor Conform celor Opt Principii

Diferentierea Sindroamelor Conform celor Opt Principii

Conținutul celor opt principii a fost discutat încă din vremurile Canonului Clasicul de Medicină Internă al Împăratului Galben (206 î.Hr. – 25 d.Hr.), care reprezintă biblia Medicinei Tradiționale Chineze (MTC).

Ulterior, un renumit savant al MTC,

Zhang Zhongjing (150–219 d.Hr.), a redactat lucrarea cunoscută sub numele de

Tratatul asupra Bolilor Induse de Frig și Diverse Afecțiuni,

în care a început să folosească cele opt principii pentru diagnosticul bolilor și identificarea tiparelor de dezechilibru.


Abia în timpul dinastiei Ming, medicii de MTC au început să le utilizeze în mod regulat în diagnosticul clinic.


De exemplu, Zhang San Xi a scris în lucrarea Cele Șase Esențe ale Medicinei că:

„medicii antici tratau pe baza celor opt metode: yin, yang, exterior, interior, frig, căldură, deficiență (xu) și exces (shi).”

Wang Zhizhong, tot din dinastia Ming, a afirmat în lucrarea Dong Yuan Xian Sheng Shang Han Zheng Mai că:

„acestea sunt cele opt chei pentru tratamentul bolilor.”

Lucrarea Dong Yuan Xian Sheng Shang Han Zheng Mai (titlu a carui traducere directa este “Diagnosticul Bolilor Induse de Frig elaborat de venerabilul Dong Yuan”)

a servit drept referință pentru medici, contribuind la standardizarea diagnosticului și a tratamentului în MTC. 

Prin integrarea analizei pulsului in traseele meridianelor și a altor semne clinice, textul a oferit o bază teoretică și practică pentru abordarea complexă a bolilor induse de frig, facilitând schimbul de cunoștințe între generații de practicieni.

 

 

 

În dinastia Qing, Cheng Zhongling a clarificat și el implicațiile acestor principii, afirmând că

ele reprezintă ghidul de bază pentru examinarea pacienților și tratarea afecțiunilor.

Astăzi, medicii de MTC utilizează în continuare cele opt principii pentru a înțelege localizarea și natura modificărilor patologice, evoluția bolii și relația dintre factorii patogeni și rezistența organismului.


Rezumat al celor Opt Principii

Cele opt principii ale MTC sunt:

    • Yin

    • Yang

    • Exterior

    • Interior

    • Frig

    • Căldură

    • Deficiență (xu)

    • Exces (shi)

Conceptul acestei metode constă în faptul că semnele și simptomele unei boli pot fi generalizate conform celor opt principii.

De exemplu,

  • localizarea sau severitatea bolii poate fi clasificata ca de tip interior sau exterior;

  • natura bolii poate fi împărțită în tipul frig sau căldură;

  • iar starea bolii poate aparține tipului de exces (shi) sau deficiență (xu).

În ansamblu, yin și yang reprezintă baza pentru celelalte șase principii, în sensul că

  • interior, frig și deficiență sunt clasificate ca tipuri yin, în timp ce
  • exterior, căldură și exces sunt considerate tipuri yang.

Deși aceste patru categorii au caracteristici diferite, tiparele pot interacționa uneori.

Cele opt principii servesc drept reguli orientative pentru întreaga diferențiere a sindroamelor; fiecare principiu generalizează un aspect unic al stării clinice, iar

o imagine completă a pacientului poate fi obținută doar prin aplicarea cuprinzătoare a tuturor acestor principii.

De exemplu,

atunci când un pacient dezvoltă aversiune față de vânt, tuse, dureri corporale și febră,

medicii vor concluziona că

problema este localizată la nivelul părții exterioare a corpului, aparținând naturii de căldură, iar forțele de apărare ale organismului sunt încă puternice.

Astfel, starea pacientului poate fi rezumată ca un sindrom de tip exterior, căldură și exces (shi).

 

Dacă afecțiunea rămâne netratată, aceasta se va agrava și poate evolua într-o combinație de tipuri frig și căldură sau va prezenta simultan simptome de deficiență (xu) și exces (shi).


Exterior și Interior

Exterior și interior determină severitatea unei boli și partea corpului afectată.

    • Dacă boala apare la nivelul suprafeței corpului, al mușchilor sau al meridianelor, aceasta este de obicei considerată de tip exterior (afectând partea superficială a corpului) și nu este de obicei gravă.

    • Dacă boala afectează organele, sângele, qi-ul (energia vitală) sau măduva osoasă, aceasta este clasificată ca tip interior și este, în general, relativ mai serioasă.

Aceste principii sunt deosebit de importante în diagnosticul bolilor exogene.

 

Deoarece factorii cauzali provin din exteriorul corpului, evoluția lor urmează adesea un curs tipic, de la exterior spre interior, de la superficial spre profund și, în unele cazuri, se agravează progresiv.

 

Prin urmare, medicii pot evalua și prezice stadiul clinic al pacientului conform acestor două principii.

Sindroame de tip Exterior

Acest tip de sindrom se referă la condiții rezultate din invazia factorilor patogeni exogeni care pătrund prin gură, nas sau suprafața corpului, afectând porțiunea superficială a organismului.

 

Aceste condiții se caracterizează prin

debut brusc, evoluție relativ blândă și durată scurtă, de obicei observate în stadiile incipiente ale condițiilor febrile.

Caracteristicile clinice ale tipului exterior includ:

    • Febră

    • Aversiune față de vânt

    • Frisoane

    • Durere de cap

    • Dureri generale

    • Un strat sau un depozit subțire la nivelul   limbii

    • Puls “plutitor” – pentru ca este exprimat “in suprafata” (vrei sa aprofundezi tainele Puls Diagnosticului Chinezesc ?!…)

Alte simptome asociate pot fi congestie nazală, secreții nazale, strănut, dureri sau mâncărimi la nivelul gâtului și tuse.

Sindroame de tip Interior

Acestea se referă la modificări patologice care apar adânc în interiorul corpului, implicând organele interne, măduva osoasă, qi-ul sau sângele (suflul vital inteles ca energie-informatie-Qi, si substantialitate-sangele).

 

Pe lângă factorii patogeni exogeni, factori precum stresul emoțional, alimentația inadecvată sau efortul fizic pot conduce la acest tip.

Spre deosebire de tipul exterior, caracteristicile clinice ale sindroamelor de tip interior variază de la un pacient la altul și sunt asociate în principal cu disfuncții ale organelor (esti interesat de Diferentierea Sindroamelor Conform Organelor – zang-fu … ?).

Sindroamele de tip interior tind să fie mai serioase și cu o evoluție de durată mai lungă.

Caracteristicile clinice includ:

    • Absența aversiunii față de vânt și a frisoanelor

    • Pulsul nu este plutitor

    • De obicei, se observă modificări la nivelul limbii și al stratului de depozit de pe limbă

Simptomele bolii pot evolua în timp, iar tipul de sindrom experimentat de o persoană se poate schimba.

 

Sindroamele de tip exterior și interior pot interacționa reciproc sau pot coexista,

de exemplu,

ca un sindrom mixt exterior-interior sau un sindrom parțial exterior-parțial interior.

 

În funcție de caracteristicile clinice, un sindrom de tip exterior sau interior este ulterior corelat cu alte principii.

 

Tip SindromExterior Interior
Tip FrigFebră, frisoane,

durere de cap,
dureri corporale,

congestie nazală,

transpiraţie sau lipsa acesteia,

puls plutitor şi tensionat,

strat subţire, alb pe limbă
Frisoane,
membre reci,

ten palid,

lipsa setei sau preferinţa pentru băuturi calde,

greaţă, vărsături,
dureri abdominale,

diaree,
urină clară,

puls profund şi lent,

strat alb lucios pe limbă
Tip CăldurăFebră,
aversiune uşoară faţă de vânt
şi frisoane,

transpiraţie,

sete uşoară,

durere în gât,

puls rapid şi plutitor,

limbă roşie
Febră mare,

transpiraţie intensă,

sete cu preferinţa pentru băuturi reci,

iritabilitate, nelinişte,

faţă roşie, buze crăpate,

distensie abdominală,

constipaţie,

urină galbenă,

puls rapid (sau profund şi rapid)
Tip Deficienţă (xu)Aversiune faţă de vânt,

transpiraţie,

puls plutitor şi lent,

limbă uşor mărită
Voce slabă,

dificultăţi de respiraţie,

apatie,
slăbiciune generală,

apetit redus,

palpitaţii,

ameţeli,

dureri abdominale ce se ameliorează la presiune,

incontinenta,

puls profund şi slab,

limbă palidă, voluminoasă şi sensibilă, strat alb
Tip Exces (shi)Frisoane, febră,

lipsa transpiraţiei,

dureri de cap,
dureri corporale,

puls plutitor şi tensionat sau in forţa,

limbă cu strat alb
Respiraţie greoaie,

iritabilitate,

senzaţie de plenitudine în piept,

distensie şi dureri abdominale care se agravează la presiune,

constipaţie,
urină galbenă,

transpiraţie la palme şi tălpi,

puls profund şi in forţa,

limbă aspră şi uscată, cu depoizit in strat gros


Frig și Căldură

Frigul și căldura sunt două simptome frecvent întâlnite din perspectiva MTC.

Acestea reflectă starea de echilibru yin-yang a organismului și se raportează la două naturi diferite ale bolii.

Sindroame de Tip Frig

Sindroamele de tip frig sunt condiții recesive rezultate din expunerea la frigul exogen sau dintr-un dezechilibru ce oscileaza între deficiența de yang și excesul de yin din organism.

Aceste sindroame pot varia în funcție de cauze sau de zona afectată, iar caracteristicile clinice comune sunt:

    • Sensibilitate la temperaturi scăzute

    • Ten palid

    • Preferința pentru căldură

    • Gust fad

    • Membre reci

    • Oboseală

    • Urină abundentă, clară

    • Mișcări intestinale lejere

    • Secreții corporale subțiri și clare

    • Limbă palidă, cu depozit albicios

    • Puls lent sau incordat-tensionat

Sindroame de Tip Căldură

Sindroamele de tip căldură reprezintă condiții excitatorii cauzate de invazia căldurii exogene sau de dezechilibrul determinat de deficiența de yin și/sau hiperactivitatea yang.

Aceste sindroame pot varia în funcție de cauze sau de zona afectată, iar caracteristicile clinice comune includ:

    • Față roșie

    • Aversiune față de căldură

    • Sete cu preferința pentru băuturi reci

    • Iritabilitate

    • Secreții corporale galbene și îngroșate

    • Constipație

    • Urină galbenă și redusa in cantitate

    • Limbă roșie, cu depozit galben și consistent

    • Puls rapid

Deși frigul și căldura sunt opuse ca natură, ele sunt strâns legate și pot coexista, manifestându-se ca un sindrom complex cu elemente de frig și căldură.

De asemenea, ele se pot transforma una în cealaltă în anumite condiții.

De exemplu, o boală cauzată inițial de frig poate, în timp, să se transforme într-una de tip căldură.

Mai mult,

în stadii avansate, o condiție de căldură poate fi mascată de semne de frig fals, iar o condiție de frig poate fi mascată de semne de căldură falsă.


Deficiență (xu) și Exces (shi)

Deficiența (xu) și excesul (shi) sunt două principii care ajută la analizarea și generalizarea forțelor opuse pe de o parte “rezistența organismului” și, pe de alta parte, “factorii patogeni” pe parcursul evoluției bolii.

    • Deficiența (xu) indică condiții cauzate de slăbiciunea și insuficiența forțelor de apărare ale organismului.

    • Excesul (shi) se referă la condiții induse de o abundență a factorilor patogeni.

Sindroame de Tip Deficiență (xu)

Acestea se referă la condiții dominate de slăbiciunea forțelor de apărare ale organismului, mai degrabă decât de prezența abundentă a factorilor patogeni.

Datorită variatelor rezerve de apărare ale organismului, tiparele de deficiență (xu) pot fi clasificate în

  1. deficiență de qi,
  2. deficiență de sânge,
  3. deficiență de yang,
  4. deficiență de yin,
  5. deficiență de lichide corporale,
  6. epuizarea măduvei osoase,
  7. deficiență în faza de nutriție și
  8. deficiență de qi protector.

Caracteristicile clinice comune ale sindroamelor de tip deficiență includ:

    • Oboseală

    • Stare de spirit scăzută (deprimata)

    • Ten palid sau îngălbenit

    • Palpitații

    • Respirație scurtă

    • Membre reci

    • Transpirații

    • Diaree sau mișcări intestinale lejere

    • Frecvență urinară crescută sau incontinenta

    • Limbă palidă

    • Puls subțire și slab

Aceste sindroame apar de obicei la persoanele cu defecte congenitale, în cazurile de suferinte cronice sau atunci când starea fizică este epuizată.


Sindroame de Tip Exces (shi)

Acestea se referă la condiții dominate de o abundență de factori patogeni, 

unde rezistența organismului nu a slăbit încă, rezultând într-o confruntare intensă între cele două forțe. 

 

Pe lângă invazia factorilor patogeni exogeni, sindroamele de tip exces pot fi cauzate și de afectări interne, cum ar fi 

  1. stagnarea qi-ului,
  2. blocajul sângelui,
  3. acumularea de flegmă sau
  4. stagnarea lichidelor.

Simptomele complexe ale sindroamelor de tip exces pot include:

    • Febră

    • Durere intensă care se agravează la presiune (de exemplu, la nivelul abdomenului sau pieptului)

    • Senzație de plenitudine în piept

    • Iritabilitate

    • Respirație greoaie

    • Secreții excesive la nivelul gâtului

    • Constipație

    • Dificultăți urinare sau urină galbenă

    • Chiar și pierderea conștienței în cazuri grave

    • Limbă cu un strat gros, lipicios

    • Puls caracterizat de bataie cu “forța” și excesiv

În realitate, condițiile care prezintă elemente mixte de deficiență și exces nu sunt neobișnuite.

Aceste sindroame nu sunt statice; ele se pot transforma unul în celalalt și pot manifesta semne aparent contradictorii pentru a masca starea reală.

De exemplu, în cazul stagnării sângelui și al qi-ului, apar semne de exces, însă pe măsură ce forțele de apărare se epuizează, se poate dezvolta un sindrom mixt.

Medicii de MTC nu utilizează principiile de deficiență și exces izolat; acestea sunt strâns legate și de celelalte categorii – tipurile frig și căldură.

De obicei, tipul exces este asociat cu tipul căldură, iar tipul deficiență este asociat cu tipul frig.

Frig & Căldură în Relație cu Deficiența (xu) & Excesul (shi)

Caracteristici CliniceCauze
Tip Frig-Exces:

Debut acut,
frisoane,
membre reci,

expectorație abundentă de spută,

respirație șuierătoare sau dificultăți respiratorii,

dureri abdominale care se agravează la presiune,
constipație.

Pulsul este profund sau tensionat;

limba poate avea o tentă verde-albastră sau purpurie, cu strat alb, lipicios și gros.
Invazia de frig exogen; consum excesiv de alimente cu calitate sau energii reci.
Tip Frig-Deficiență:

Debut treptat,

frisoane,
membre reci,

dificultăți de respirație,

slăbiciune generală,

dureri abdominale ce se ameliorează la presiune,

mișcări intestinale lejere,

urină abundenta + clară.

Pulsul este slab, profund și lent;

limba este palidă, voluminoasă și sensibilă.
Afectarea internă

sau o boală pe termen lung care duce la epuizarea yang-ului,

rezultând un exces relativ de yin.

Acestea se numesc și sindroame de tip deficiență de yang.
Tip Căldură-Exces:

Debut acut,
durată relativ scurtă,
febră persistentă sau mare,
sete,
față roșie,
senzație de plenitudine și durere distensivă în abdomen care se agravează la presiune,

constipație,
dificultăți urinare sau urină galbenă.

În cazuri grave, pot apărea și pierderea conștienței.

Partea dorsală a mâinilor este mai caldă decât partea palmară,

pulsul este rapid și forțos;

limba este roșie sau roșu închis, cu strat galben.
Invazia de căldură sau foc; consumul excesiv de alimente picante sau cu energii calde; abundența excesivă de yang în organism.
Tip Căldură-Exces:

Debut acut,
durată relativ scurtă,
febră persistentă sau mare,
sete,
față roșie,
senzație de plenitudine și durere distensivă în abdomen care se agravează la presiune,

constipație,
dificultăți urinare sau urină galbenă.

În cazuri grave, pot apărea și pierderea conștienței.

Partea dorsală a mâinilor este mai caldă decât partea palmară,

pulsul este rapid și in forța;

limba este roșie sau roșu închis, cu strat galben.
Invazia de căldură sau foc;

consumul excesiv de alimente picante sau cu calitati sau energii calde;

abundența excesivă de yang în organism.
Tip Căldură-Deficiență:

Debut treptat,
durată relativ lungă, febră ușoară, fluctuantă,
transpirații nocturne,
dureri osoase,
uscăciune a gurii,
aspect slab și subțire,
dificultăți respiratorii și slăbiciune generală.

La palpare, partea palmară a mâinii este mai caldă decât partea dorsală;

pulsul este subțire și rapid;

limba este roșie, cu strat redus sau limba poate avea corpul voluminos și sensibil.
Afectare internă sau boală desfasurata pe termen lung care duce la epuizarea fluidelor yin, rezultând un exces relativ de yang.

Acestea sunt denumite și „producerea virtuală a focului” sau „căldură internă datorată deficienței de yin.”


Yin și Yang

Yin și yang reprezintă două aspecte opuse, dar complementare, ale fenomenelor.

Natura unei boli și manifestările sale clinice pot fi, de obicei, încadrate într-o caracteristică yin sau yang. Astfel, perechea yin-yang devine fundamentul pentru celelalte șase principii.

    • Sindroamele de tip exterior, căldură și exces (shi) sunt clasificate ca fiind de tip yang.

    • Sindroamele de tip interior, frig și deficiență (xu) sunt considerate de tip yin.

În diagnosticul clinic, medicii încep prin a diferenția dacă sindromul este predominant yin sau yang, deoarece, chiar dacă sindromul poate fi complex și variabil, nu se abate de la cele două categorii majore.

    • Tipurile yang se caracterizează prin excitare, neliniște, hiperactivitate și optimism.

    • Tipurile yin se manifestă prin inhibare, liniște, deteriorare și melancolie.

Exemple de simptome specifice tipului yang includ:

    • Iritabilitate

    • Față roșie

    • Senzație de căldură generalizată

    • Respirație greoaie

    • Voce puternică

    • Sete cu preferința pentru băuturi reci

    • Durere abdominală care se agravează la presiune

    • Constipație

    • Urină galbenă și săracă

    • Limbă roșie intens cu strat galben

    • Puls plutitor, rapid, curgător sau rulant și plin de forța

Exemple de simptome specifice tipului yin includ:

    • Stare de spirit scăzută (dispozitie deprimata)

    • Ten palid

    • Membre reci

    • Voce slabă

    • Mișcări intestinale lejere

    • Urină abundenta clară

    • Limbă palidă, cu strat alb

    • Puls profund, lent și slab

Principiile yin-yang sunt, de asemenea, aplicate pentru a explica modificările din organe și țesuturi (vrei sa cunosti mai multe despre “Teoria Yin-Yang” ?).

Acestea pot fi detaliate sub forma

  1. deficienței de yin,
  2. deficienței de yang,
  3. colapsului yin sau
  4. colapsului yang.

Trebuie menționat că cele opt principii oferă doar o înțelegere preliminară a stării pacientului. Clinic, ele trebuie combinate și cu alți parametri diagnostici, cum ar fi

  • evaluarea stării organelor,
  • a qi-ului și
  • a sângelui, precum și
  • identificarea factorilor cauzali,

pentru a ajunge la un diagnostic precis.

De exemplu, în cazul unei afecțiuni febrile,

după evaluarea pacientului prin intermediul celor opt principii, medicii trebuie să clarifice

dacă febra apare la nivelul qi-ului sau al sângelui, care sunt factorii cauzali și ce organe sunt afectate.

Doar după clarificarea tuturor detaliilor, medicii pot alege remediul potrivit pentru pacient.

Iată si câteva informații despre Zhang Zhongjing și lucrarea sa, precum și clarificări privind identitatea acesteia:


Despre Zhang Zhongjing

  • Perioada Istorică:
    Zhang Zhongjing a trăit între aproximativ 150 și 219 d.Hr., în perioada dinastiei Han. Este considerat unul dintre cei mai mari savanți și medici din istoria Medicinei Tradiționale Chineze (MTC).

  • Contribuții Majore:
    El este renumit pentru sistematizarea diagnosticului și tratamentului bolilor, în special a celor cauzate de factorii patogeni externi (precum frigul). Prin metodele sale de diferențiere a sindroamelor, el a pus bazele unui sistem de diagnosticare care se bazează pe cele opt principii fundamentale (yin, yang, exterior, interior, frig, căldură, deficiență și exces).


Despre Lucrare

  • Titlul și Denumirile:
    În materialul citat apare expresia „Tratatul asupra Bolilor Induse de Frig și Diverse Afecțiuni”. În literatura de specialitate, lucrarea lui Zhang Zhongjing este cunoscută în principal sub numele de Shang Han Lun (în traducere frecventă: Tractatul asupra Bolilor Induse de Frig).

    • Shang Han Lun: Se concentrează în principal pe bolile cauzate de expunerea la frig, sistematizând diagnosticul și tratamentul acestora prin metodele celor opt principii.
    • Jin Gui Yao Lue: Este o altă lucrare atribuită lui Zhang Zhongjing, care tratează afecțiuni diverse (nu doar cele legate de frig) și completează astfel cunoștințele oferite de Shang Han Lun.

    În unele ediții clasice, cele două lucrări au fost imprimate împreună și au ajuns să fie considerate ca un întreg, explicând atât bolile induse de frig, cât și alte afecțiuni. În acest context, expresia „Tratatul asupra Bolilor Induse de Frig și Diverse Afecțiuni” poate face referire la o compilație care include elemente din ambele tratate.

  • Influența Actuală:
    Lucrarea (sau lucrările) lui Zhang Zhongjing, în special Shang Han Lun, este de o importanță majoră și este studiată pe scară largă în cadrul Medicinei Tradiționale Chineze de astăzi. Metodele de diagnosticare și tratament bazate pe cele opt principii prezentate în acest text continuă să fie fundamentale pentru practica MTC modernă.

  • Identitate și Diferențe:

    • Este aceeași cu Shang Han Lun?
      În esență, ceea ce este numit „Tratatul asupra Bolilor Induse de Frig și Diverse Afecțiuni” se bazează pe textul central Shang Han Lun, completat, eventual, cu elemente din Jin Gui Yao Lue. Mulți autori și practicanți consideră Shang Han Lun drept inima sistemului de diagnosticare bazat pe cele opt principii, iar adăugarea unor secțiuni despre afecțiuni diverse contribuie la un tablou complet al abordării bolilor în MTC.

      Deci, deși pot exista variații de titluri și compilații, majoritatea referințelor moderne îl identifică pe Zhang Zhongjing prin Shang Han Lun, care rămâne nucleul metodologiei de diagnostic și tratament în MTC. Lucrarea este recunoscută și utilizată pe scară largă, iar principiile expuse de el sunt la baza multor tratamente contemporane în cadrul Medicinei Tradiționale Chineze.


 


Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *