Pielea
Piesa lipsa
O vedem cu toții și e cumva prea evidentă privirii
Așa încât nu ne împiedicăm de ea.
Nu o privim ca pe pergamentul unei declarații de independență și nu citim în simpla piele constituția identității noastre. Legitățile pe baza cărora ne fundamentăm echilibrul dinamic – autonomia.
Pielea poate fi privită ca un sistem de delimitare față de exterior ( o închidere)
Ea poate fi către exterior o formă de delimitare inteligentă și organizată ce asigură schimbul controlat dintre interior și exterior.
Când privesc pielea ca un acupunctor mă raportez la schimburile de informație și la interfața pe care pielea o asigură față de schimburile electrice și vibratorii.
Desigur ca nu ne am gândi la pielea noastră ca la pergamentul de pe o tobă.
Însă pielea e un maestru al percuției.
Modificările vibratile sunt și ele un limbaj pe care pielea îl recepționează și îl interpretează. Nu numai timpanul urechii ci și întregul cap și până la urmă întreaga piele.
Pentru ca înainte de modificările dinamice electrice față de care pielea este suport și platformă ( ca o tablă de șah).
Înaintea acestor circuite electronice de calibrare a comunicării și schimbului adaptativ de informații
Înaintea acestora sunt vibrațiile – simțul tactil începe nu cu masajul pielii ci cu percepția modificărilor de presiune (nu doar atmosferice) ci vibratile.
La început a fost cuvântul și cuvântul s a făcut trup. S a întrupat.
Cu alte cuvinte limbajul universului exterior este mai cu seamă unul al vibrațiilor.
Apoi al câmpurilor morfice si morfogenetice și apoi electrice și magnetice.
La toate acestea este martor mai întâi pielea.
Și la toate acestea organismul nostru oferă un răspuns.
Cu alte cuvinte așa cum pergamentul de pe tobă produce sunetul percuției aduce si mesajul toboșarului.
Se pune întrebarea cine suntem noi – toboșarul sau impresia pe care vibrația cosmică ne o aduce.
Suntem noi o autoritate absolută a identității noastre (?) suntem noi în întregime
Produsul liberului nostru arbitru (?)
sau suntem produsul impresiilor și reacțiilor adaptative la stimuli.
Revenind la pielea noastră am definit câteva premise.
Interacțiunea cu exteriorul.
Interfața de liber schimb.
Capacitatea și rolul ei de controlor.
Apoi am definit capacitatea ei de a comunica – de a asigura comunicarea necesară dintre interior și exterior pentru a avea un prim nivel de echilibru în manifestarea noastră dinamică și adaptativă.
Am descris o ca pe o tablă de șah. Ca pe un circuit electronic integrat. Ca pe un procesor și interpret.
Da.
Iată ca pielea este mai mult decât atât.
Prevăzută cu pori ea asigură schimbul.
Termodinamica organismului funcționează pentru a produce și pastra temperatura constantă.
Umiditatea este de asemenea o componentă dinamică – o variabilă esențială.
Vom observa o piele ca necorespunzătoare dacă e
prea uscată sau dacă e prea umedă.
Dar vom observa orice cicatrici.
Ca acupunctor cicatricile îmi sar în ochi pentru ca ele îmi pot oferi informații energetice.
Ele produc blocaje în circulația energiei suflurilor vitale si electrice a meridianelor.
Asta ne spune și cu ce probleme emoționale și psihologice se confruntă un subiect.
Pielea este implicată și în procesele conștiente.
Probabil un dermatolog nu îți va vorbi despre piele și conștiință.
Însă medicina perioadelor timpurii ale civilizației a cartografiat această harta
A corelat o cu Organele Interne și a stabilit pe ea drumul anotimpurilor conștiinței.
