Conform teoriei relativității lui Einstein,
timpul nu este
- absolut și constant,
- ci este relativ,
- fiind influențat de viteză și gravitație.
Aceasta înseamnă că timpul trece diferit pentru doi observatori care
- se mișcă cu viteze diferite
- sau se află în câmpuri gravitaționale diferite.
Această descoperire a schimbat fundamental înțelegerea noastră despre timp, sugerând că
timpul și spațiul sunt interconectate într-o structură numită „spațiu-timp”.
Timpul și entropia – Săgeata timpului
• Săgeata timpului,
concept propus de astrofizicianul Arthur Eddington,
face referire la direcția aparentă a timpului, de la trecut către viitor,
- asociată cu creșterea entropiei (dezordinii) într-un sistem.
În universul nostru, timpul pare să curgă ireversibil, ceea ce ne permite să distingem trecutul de viitor.
• Însă, la nivel cuantic, anumite procese par reversibile, ceea ce ridică întrebarea:
de ce percepem timpul ca având o direcție?
Această discrepanță între nivelul macroscopic și cel cuantic contribuie la misterul timpului, sugerând că săgeata timpului este legată de condiții speciale, cum ar fi
- starea de început a universului.
Paradoxurile temporalității și călătoria în timp
• Misterul timpului include și
posibilitatea teoretică a călătoriei în timp,
ridicând paradoxuri, cum ar fi
- „paradoxul bunicului”
(dacă cineva ar călători în trecut și și-ar împiedica bunicul să aibă copii, cum ar putea acea persoană să existe?).
Fizicienii speculează despre existența unor „găuri de vierme” sau soluții ale ecuațiilor relativiste care ar permite călătoria în timp, însă nu există dovezi practice.
• Aceste paradoxuri ridică întrebări profunde despre natura timpului și despre dacă trecutul, prezentul și viitorul sunt pre-determinate sau dacă sunt într-o stare de „prezent continuu”.
Timpul și conștiința
• Percepția timpului este intim legată de conștiința umană.
Fără conștiință, timpul ar putea să nu existe ca experiență.
Această legătură între timp și conștiință sugerează că
- înțelegerea deplină a timpului ar putea necesita o înțelegere mai profundă a minții și a conștiinței.
Cum simțim și măsurăm trecerea timpului este influențat de procesele noastre cognitive și emoționale, iar natura exactă a acestei relații este încă necunoscută.
Concluzie
Misterul timpului provine din complexitatea sa multidimensională:
- natura sa relativă,
- relația cu spațiul,
- ireversibilitatea asociată entropiei,
- posibilitatea călătoriei în timp
- și legătura profundă cu conștiința.
Acestea sunt întrebări fundamentale fără răspunsuri definitive, făcând din timp unul dintre marile mistere ale existenței.
În acupunctură
timpul este un capitol cu totul special care
denumit uneori crono-acupunctura
el surprinde chiar esența gândirii medicale a acestui sistem de sănătate ce se bazează pe observarea ritmurilor de transformare naturale
și pe sincronizarea acestora cu ritmurile și ciclurile energetice ale organelor interne și funcțiilor biologice,
Acestea afectează și schimbările emoționale, mentale și de modificare a stărilor de spirit ce sunt coordonate de organele interne in medicina chineză .
Mai mult decât atât ritmurile și modificările temporale ale activării meridianelor și punctelor vitale și energetice de pe meridiane
sunt dinamice
în raporturile lor cu structura anatomică suport
– acest dinamism este observat și descris un unele ramuri ale acupuncturii ca tridimensionale
prin faptul ca poziția punctelor de reprezentărilor organelor pe suprafața unor microsisteme și chiar si de pe meridiane
se modifică în funcție de caracterul stării e sănătate
– în terorile microsistemelor (de exemplu în auriculoterapie) suferința acută modifică poziția punctelor într-un fel anume față de reprezentarea lor în starea de echilibru și sănătate iar suferința cronică modifică și ea într un alt fel.
Aceasta sugerează importanța continuum ului spațiu timp în dinamica funcționării ființei umane întrupate.
Cercetările asupra stărilor de conștiință extinsă au arătat ca subiectul conștient părăsește conștient structura sa trupească corporală
în mod experimental statistic relevant
ceea ce ridică și mai mari probleme acestui paradox.
Cercetările neurologice și psihologice au observat în urmă cu mai bine de zece ani ca stimularea a cateva puncte precise în creștetul capului
cu un micro curent de 2-3 milivolți
produce liftingul la toți pacienții supuși experimentului iar aceștia exclamă uimiți ca nu știu ce li se petrece dar acum sunt în tavan și au părăsit corpul.
Cercetările medicale asupra conștiinței și funcționării cerebrale s au extins
Ele au explorat ieșirile experimentale a conștiinței din corp și călătoriile astrale precum si condițiile în care activitatea electrică a creierului este complet abolită iar subiecții ajunși în aceste circumstanțe explorează calități ale conștiinței ce sunt grupate sub denumirea generică de experiențe ale supraconstiintei.
În acest context cercetările asupra spațiului timp se intersectează cu cercetările asupra naturii reale a conștiinței și asupra apariției universului (fizic și non fizic)