Călătoria lui Anirudh:
Misterele Lunii și Cunoașterea Lăuntrică
Într-o noapte limpede, când Luna plină își revărsa lumina argintie peste văile și templele ascunse ale Indiei, un tânăr discipol, Anirudh, se așeză pe malul râului Gange.
Ochii săi priveau reflexia Lunii tremurând pe suprafața apei, iar inima îi era plină de întrebări.
Maestrul său, un înțelept bătrân cu ochii scăldați în lumina liniștită a înțelegerii, îl privi și zâmbi.
— Spune-mi, Anirudh, ce vezi în Lună?
Tânărul rămase pe gânduri, apoi răspunse:
— Văd o lumină blândă, dar schimbătoare. Într-o zi e plină, în alta se pierde în întuneric. E ca și cum ar fi vie, suferind și renăscând mereu.
Maestrul închise ochii, aprobând.
— Așa este, copilul meu. În toate societățile arhaice,
Luna simbolizează ritmicitatea vieții, alternanța nașterii, creșterii, decăderii și renașterii.
(Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor)
Anirudh își plecă fruntea, meditând la aceste cuvinte.
— Dar, Maestre, de ce mintea mea pare atât de tulbure sub influența Lunii?
Uneori mă simt liniștit și clar, ca în nopțile cu Lună plină, iar alteori sunt neliniștit și confuz, ca în nopțile fără Lună.
Mintea este ca Luna: instabilă, schimbătoare, dar și capabilă de reflecție clară atunci când este liniștită. (Swami Sivananda, Conquest of Mind)
Maestrul își ridică mâna spre cer.
— Așa cum Luna reflectă lumina Soarelui fără a avea propria lumină, la fel mintea ta reflectă adevărul divin doar atunci când este calmă și limpede.
Anirudh observa că ceva se dezvăluie în interiorul său.
— Atunci, Maestre, dacă Luna este oglinda, ce reflectă ea?
Înțeleptul luă o piatră netedă și o aruncă ușor în apă. Cercurile se întinseră, rupând imaginea Lunii în valuri mișcătoare.
— Luna este un simbol al sufletului tău.
Dacă apa este agitată de vântul gândurilor, reflexia va fi distorsionată. Dar dacă apa este liniștită, vei vedea adevărata sa imagine. Aceasta este cunoașterea interioară.
Se opri, apoi continuă:
— În tradiția hindusă, se spune că „Luna este mintea lui Purusha” (Rig Veda, 10.90.13).
Când mintea este în armonie cu ritmurile Lunii, omul poate accesa înțelepciunea profundă.
Tânărul își ridică ochii spre cer.
— Și dacă vreau să ating această armonie?
Maestrul zâmbi.
— Așa cum yoghinii cunosc taina respirației ritmice, la fel trebuie să îți cunoști și tu ritmurile interioare.
Luna guvernează nu doar apele râurilor, ci și apele din tine. De aceea, înțelepții au numit nectarul vieții „soma”, esența subtilă care hrănește spiritul. (Shiva Samhita)
Anirudh înțelese că Luna nu era doar un corp ceresc, ci un simbol al propriei sale conștiințe.
În tăcerea nopții, el își simți gândurile potolindu-se, ca apele Gangelui sub cerul senin.
Maestrul privi dincolo de el, spre orizont.
— Așa cum Luna nu strălucește de la sine, ci reflectă lumina Soarelui, la fel inima înțeleptului oglindește lumina divină. (Rumi)
Și astfel, în acea noapte, Anirudh învăță că adevărata lumină a Lunii nu era pe cer, ci în adâncurile propriei sale ființe.
