Geometria sacră
este un mod de a privi formele și modelele din lumea din jurul nostru, considerate a avea o semnificație specială și armonioasă.
Gândește-te la ea ca la o “ordine ascunsă” în natură, cum ar fi felul în care cresc petalele unei flori, forma unei cochilii de melc sau modul în care se formează un fulg de zăpadă.
Aceste modele urmează adesea reguli speciale, iar una dintre ele este numărul de aur, un număr (aproximativ 1.618) pe care mulți oameni îl consideră frumos și echilibrat.
În acupunctură, o practică veche de vindecare, ideea de armonie este foarte importantă. Corpul are anumite puncte (puncte de acupunctură) prin care curge energia, iar plasarea acelor în aceste puncte ajută corpul să-și echilibreze energia și să promoveze vindecarea.
Surprinzător, unele dintre aceste puncte sunt poziționate în moduri care se aliniază cu numărul de aur, arătând o armonie similară cu modelele pe care le vedem în natură.
Așadar, atât geometria sacră, cât și acupunctura împărtășesc o idee de echilibru și armonie. Geometria sacră folosește modele pentru a explica frumusețea naturii, iar acupunctura folosește puncte specifice pentru a ajuta corpul să-și găsească echilibrul.
Conotația de “sacru” în conceptul de geometrie sacră vine din convingerea că anumite forme și proporții, care apar în mod natural și sunt regăsite și în structurile create de om, reflectă un principiu universal și etern.
Aceste forme sunt văzute ca “limbajul” folosit de natură pentru a exprima armonia și ordinea, oferind o punte de legătură între lumea fizică și cea spirituală.
1. Geometria sacră ca limbaj universal:
În cartea sa The Sacred Geometry of the Ancient Egyptians, scriitorul și cercetătorul Robert Lawlor afirmă:
“Geometria sacră nu este doar un ansamblu de forme. Este o expresie a realităților fundamentale care stau la baza ordinii universale. Prin aceste forme, avem acces la un limbaj universal, o cale de comunicare între mintea umană și structura ordonată a cosmosului.”
Așadar, “sacru” implică ceva esențial, transcendent și universal, un fel de “cod” al creației.
2. Conexiunea cu Divinul:
În diferite tradiții, geometria sacră este asociată cu ordinea divină.
De exemplu, în tradiția pitagoreică, numerele și formele geometrice erau considerate sacre, pentru că reflectau “legile” prin care divinul creează și guvernează universul.
Părintele filosofiei pitagoreice, Pitagora, spunea:
“Numerele sunt principiul prim al tuturor lucrurilor, iar ele sunt legătura dintre uman și divin.”
Această idee este o explicație a faptului că anumite proporții și forme sunt “sacre” deoarece sunt văzute ca fiind inspirate sau ordonate de ceva mai presus de uman.
3. Forma ca simbol al întregului:
Carl Jung, psihanalist și cercetător al simbolismului, a observat în multe culturi antice că formele geometrice simple, cum ar fi cercul și pătratul, sunt adesea folosite ca simboluri ale întregului și armoniei.
În cartea sa Man and His Symbols, Jung explică:
“Cercul, pătratul și alte forme geometrice sunt simboluri arhetipale ale psihicului uman, reprezentând completitudinea și ordinea în mintea umană.”
Pentru Jung, aceste forme au o conotație sacră deoarece simbolizează întregul sufletului și universului.
4. Importanța numărului de aur:
În arhitectură și artă, numărul de aur este folosit din Antichitate pentru a exprima armonia perfectă.
Filosoful renascentist Johannes Kepler îl numea “unul dintre marile comori ale geometriei”.
În această viziune, folosirea numărului de aur nu este doar estetică, ci reprezintă o înțelegere a ordinii divine:
“Numărul de aur este tiparul divin ce se reflectă în structurile naturale și în creațiile noastre.”
5. Geometria sacră în artă și spiritualitate:
Istoricul și autorul Keith Critchlow, în lucrarea sa The Hidden Geometry of Flowers, subliniază:
“Geometria sacră reprezintă echilibrul perfect și conexiunea dintre lumea materială și cea spirituală. Formele geometrice prezente în floare sau în structura unei clădiri sacre sunt manifestări ale unui design universal.”
El sugerează că aceste forme au o calitate sacră pentru că trezesc în om o stare de contemplare și o recunoaștere a frumuseții ordonate a lumii.
… Acupunctura
putem aduce în discuție perspective din surse diverse: din cercetările asupra energiei corporale, studiile acupuncturale și analizele artei sacre.
Iată câteva opinii și teorii actuale:
1. Despre geometria sacră și numărul de aur în natură și corpul uman:
Geometria sacră este de multe ori considerată drept fundamentul armoniei naturale.
Fiecare formă geometrică sacră, cum ar fi spirala lui Fibonacci sau hexagonul fulgului de nea, tinde să reflecte ordinea naturală a lumii.
“Totul în natură urmează o structură precisă; nimic nu este întâmplător, iar frumusețea nu este doar un capriciu. Ea urmează proporțiile numărului de aur,”
afirmă autorul și cercetătorul John Michell în studiul său despre geometria sacră. (Michell, “The Dimensions of Paradise”)
2. Corelarea acestor principii cu acupunctura:
În medicina tradițională chineză (TCM), se spune că Qi-ul (energia vitală) circulă prin meridiane într-un echilibru atent construit.
Dr. Gabriel Stux, un medic și acupuncturist de renume, explică:
“Localizarea punctelor de acupunctură nu este întâmplătoare; ea se bazează pe o rețea subtilă și bine determinată a meridianelor energetice care sunt într-o strânsă corelație cu funcțiile organice și cu echilibrul general al corpului.”
(Stux, “Basics of Acupuncture”)
3. Conexiunea dintre numărul de aur și punctele de acupunctură:
Unii cercetători, inclusiv profesorul Michael Arnold, au încercat să măsoare și să analizeze poziționarea anumitor puncte de acupunctură,
descoperind că există proporții apropiate de numărul de aur între anumite puncte de pe meridiane.
“Când evaluăm aceste puncte pe corpul uman, putem observa că anumite distanțe se apropie de proporția numărului de aur, ceea ce sugerează că poziționarea punctelor nu este doar tradițională, ci și geometrică,”
menționează Arnold într-o lucrare despre armonia corpului în practici vechi. (Arnold, “Golden Ratio and Acupuncture”)
4. Concepte de armonie în TCM și arta sacră:
În tradițiile asiatice, arta sacră și medicina sunt văzute ca fiind profund interconectate.
Conform teoriei Daoiste, armonia naturală se reflectă în sănătatea corpului.
Unii experți sugerează că,
la fel cum un templu sau un obiect de artă sacru este creat cu proporții inspirate de geometria sacră, acupunctura folosește o plasare specifică a punctelor pentru a menține “templul” energetic al corpului.
“Energia Qi circulă prin corp într-un mod care ne amintește de ordinea naturală a universului; aceasta este una dintre cele mai profunde lecții pe care le putem învăța din vechile practici medicale chineze,”
afirmă doctorul Ted Kaptchuk, autor al mai multor studii de medicină alternativă. (Kaptchuk, “The Web That Has No Weaver”)